SATIRUL ȘI DRUMEȚUL
Mînuind ca niște meșteri
lingurile, căscăui,
în adîncul unei peșteri
un Satir și toți ai lui,
dintr-o strachină mai mare
jos, pe iarbă, se îndoapă,
cu o poftă de mîncare
de să-ți lase gura apă.
Dus de-o ploaie nemiloasă,
un drumeț cu traista-n băț
nimeri la ei la masă
și-l poftiră la ospăț.
Fără să mai pregete
( căci era pe la amiază )
el își suflă-n degete
și la masă se așează.
E grozavă o fiertură
pe un timp așa urît !
Duce lingura la gură,
suflă-n ciorbă, cît de cît.
- ,,Și în palme și în ciorbă,
au de ce-ai suflat cu gura ?”
- ,,Vrînd să le-ncălzesc, nici vorbă,
și să mai răcesc fiertura !”
- ,,Păi, atunci, îți vezi de drum !
Nici prin gînd măcar nu-mi trece
să-nnoptez c-un căpcăun
care suflă cald și rece...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...