Poezia 1 Mai 1945 de Mihai Beniuc

1 MAI 1945


Pe vechile ruginite coarde
Cum am să cînt, să descînt
Această nouă viață ce arde,
Ce vine năvalnică-n tropot,
Întîiul Mai slobod
Pe romînescu pămînt ?


Graiului nostru, deprins
Cu pumnul tău, suferință,
Îi dă astăzi nouă ființă
Puterea cea mare, de ne-nvins
Uriașul cuvînt :
Libertate !


Ne tremură buzele, aproape
Că plîngem, șoptindu-l
În brațele dedate să rupă, să darme, să sape,
Nu știu să strîngem, ori strîngem prea tare
Odorul acesta prea drag,
Prea gingaș pentru asprele noastre palme murdare.


Și totuși vocile noastre,
Obișnuite doar să geamă,
Vor despica țăriile albastre
Cu cîntece noi
Ca niște goarne de aramă.


Din inima ruptă,
Din vechiul strigăt de luptă
Zbucnește-n tărie,
Tu cîntec de bucurie !


Ei ! muncitorilor !
A voastră e ziua măreață !
Din străbunul Armindeni
Răsare azi pretutindeni
O nouă viață !


În umbră sînt încă la pîndă,
Tovarășe, ține la pas !
Și ochii în patru
La cel care umblă să vîndă,
Lasă pe creștet să-i cadă
A pumnului tău cruntă osîndă !


Întinde frățeasca ta mînă,
Cernită de lucru-n uzini
Plugarului vrajnic ce ară
Cu trudă bătrînă țărînă
Sub zarea încinsă
De rumene lumini !


De-apururi, pe veci, totdeauna
Rîmîie înfipt, pe cetatea primăverii
Drapelul tău, Libertatea !
Fug speriați bivolii durerii
Ca turme de nori împrăștiate ;
Iar cerul încinge cununa
Unui nou curcubeu :
Dreptate, Pace, Libertate.


Noi înșine, nouă poruncă,
știm drumul : Nainte !
- Slăvește azi falnicul praznic
Al marei mulțimi muncitoare,
Iar mîne : La muncă !