Cocarcinogenii și Promotorii

COCARCINOGENII ȘI PROMOTORII


1.Cocarcinogenii

Sunt substanțe care nu sînt carcinogene, dar care dacă se
administrează în asociație cu o doză necarcinogenă
dintr-un carcinogen cunoscut, potențează efectul celui
din urmă și au ca efect o creștere a frecvenței apariției
tumorilor.


2.Promotorii
În unele date din literatură sînt sinonimi cu agenții cocarcinogeni
sînt substanțe care favorizează prin adăugarea repetată ( condiție
obligatorie ) după administrarea carcinogenului ( denumit de fapt
și inițiator, pentru că produce lezarea ADN, care reprezintă etapa
de inițiere a celulei, fără însă a determina caracterului malign al ei ),
transformarea celulelor inițiate în celule maligne.
Această fază, lentă de obicei, caracterizată prin apariția de fenotipuri
specifice ( genetice, biochimice, imunologice, etc ) este considerată
faza de promovare ( sau de promoție ) în modelul cunoscut al cancerizării
în două etape.
Promoția în comparație cu inițierea, prima etapă a cancerizării, s-a
demonstrat a fi reversibilă.
Trebuie subliniată diferența dintre agentul cocarcinogen și agentul
promotor, care constă în faptul că primul agent trebuie administrat
asociat în același moment cu carcinogenul, fiind suficientă o
singură aplicație, în timp ce în cazul celui de-ai doile agent, administrarea
trebuie să se facă după aplicarea carcinogenului, iar repetarea aplicării
lui este obligatorie.
Cocarcinogenul acționează concomitent cu carcinogenul, iar promotorul
numai după ce inițierea s-a produs, avînt efect chiar și la perioade fiarte
lungi după ce inițierea celulei a avut loc.
Există însă și carcinogeni compleți, cum ar fi benzo(a)pirenul (BaP),
care induc tumori fără necesitatea asocierii unor substanțe cu acțiune promotoare.