Poezia Melița de Mihai Beniuc

MELIȚA

Toată vara, toată toamna latră,
Melița, melița.
Cad puzderii cînepile verii,
Cînepile toamnei cad puzderii
Cum le mușcă îndîrjit și latră
Melița, melița.


Vrafuri albe - oase - împresoară
Melița, melița.
Iară ea, flămîndă, mîncă, mîncă...
Melițo, mai vrei ? - Mai adă încă !
Melița, melița.


Iarna doar mai tace cît mai tace
Melița, melița.
Dar acum iat-o iar la soare
Melița de cînepi tocătoare.
Încă tace. Oare cît mai tace ?
Melița, melița.


Un fior prin cîmpuri se strecoară :
Melița, melița.
Tinerele fire de verdeață
Cresc superbe, pline de viață.
Dar prin cîmp fiorul se strecoară :
Melița, melița...

 1942