Poezie E Slobod Să mai Cînt ? de Mihai Beniuc

E SLOBOD SĂ MAI CÎNT ?


Am coborît din munți și bolovani
Legendele lui Horia-mi curg în sînge,
În doina mea Ardealul plînge
Și cer dreptate două mii de ani.


Eu sînt trimisul timpurilor noi,
Ieșit din rînd cu cei ce ară glia
Și totuși vin întrebător la voi :
E slobod să mai cînt în Romînia ?



Ar trebui să-mi bag un sămădău
Ca numărul dușmanilor să-mi țină.
Ai ! ce-am să-i calc odată crunt în tină,
Necruțător, fără păreri de rău.


Puțin îmi pasă că mă blăstămați
Și m-alungați cu pietre ca pe cîne.
Destinul meu a fost și va rămîne
Să-mi port revolta mîndră sub Carpați.



Striviți-mă cu rpata-n Bălgărad ,
Fluierul Iancului mi-l puneți în gură,
Prin țărmul vostru-nțelenit de ură
Tot am să-mi tai cu cîntecele vad !

1941

Poezie E Slobod Să mai Cînt ? de Mihai Beniuc

E SLOBOD SĂ MAI CÎNT ?


Am coborît din munți și bolovani
Legendele lui Horia-mi curg în sînge,
În doina mea Ardealul plînge
Și cer dreptate două mii de ani.


Eu sînt trimisul timpurilor noi,
Ieșit din rînd cu cei ce ară glia
Și totuși vin întrebător la voi :
E slobod să mai cînt în Romînia ?



Ar trebui să-mi bag un sămădău
Ca numărul dușmanilor să-mi țină.
Ai ! ce-am să-i calc odată crunt în tină,
Necruțător, fără păreri de rău.


Puțin îmi pasă că mă blăstămați
Și m-alungați cu pietre ca pe cîne.
Destinul meu a fost și va rămîne
Să-mi port revolta mîndră sub Carpați.



Striviți-mă cu rpata-n Bălgărad ,
Fluierul Iancului mi-l puneți în gură,
Prin țărmul vostru-nțelenit de ură
Tot am să-mi tai cu cîntecele vad !

1941

Poezia Cătră Casă de Mihai Beniuc

CĂTRĂ CASĂ

Luna - daurit paing
Legănat în pînza serii
Stă pîndit ( să nu le sperii ! )
Stelele ce mai l-ating.


Încărcat cu nuferi lacul
Lin zîmbește, și viclene
Frunze tremură din gene
Vorovind precum li-i placul.


Eu, tot singur, măsur drumul
Și gîndesc la lucruri vechi.
Șopotesc părechi, părechi
Prin tăcerile ca fumul.


Cine m-a chemat ? Iluzii,
Iar vă rîdeți de poet ?
Șuier printre dinți încet
De amor, ca toți zăluzii.


Eh ! și ce-i Au n-am eu dreptul
Mult mai mult ca ceilalți ?
Printre tufe brazii-nalți
Mîndri stau scoțîndu-și pieptul !


- Lasă. Altădată. Lasă !
Și o iau domol, domol
Pe cărări cu lung ocol
Cătră casă.

Poezia Cătră Casă de Mihai Beniuc

CĂTRĂ CASĂ

Luna - daurit paing
Legănat în pînza serii
Stă pîndit ( să nu le sperii ! )
Stelele ce mai l-ating.


Încărcat cu nuferi lacul
Lin zîmbește, și viclene
Frunze tremură din gene
Vorovind precum li-i placul.


Eu, tot singur, măsur drumul
Și gîndesc la lucruri vechi.
Șopotesc părechi, părechi
Prin tăcerile ca fumul.


Cine m-a chemat ? Iluzii,
Iar vă rîdeți de poet ?
Șuier printre dinți încet
De amor, ca toți zăluzii.


Eh ! și ce-i Au n-am eu dreptul
Mult mai mult ca ceilalți ?
Printre tufe brazii-nalți
Mîndri stau scoțîndu-și pieptul !


- Lasă. Altădată. Lasă !
Și o iau domol, domol
Pe cărări cu lung ocol
Cătră casă.