Poezia Orezărie de Mihai Beniuc

OREZĂRIE


Eu sînt poetul cîmpului ce vezi.
Cîntam pe timpuri jalea lui, rugina.
Azi toamna-și tremură cu drag lumina
Pe roșcovane lanuri de orez.


Robie, boi zdrobiți, sudalme
Și munci de jar pe dușmănoase mejdii -
Pelin dospea și-n florile nădejdii.
Crescute-n ziua frămîntată-n palme.


Ttrînteam, ca-n inimi, secera în snopi,
Sub asfințit de trudă grea ca teascul.
Umblă vătaful ca un mascur -
Noi ne-ntorceam pe drumul plin de gropi.


Toți care-atîta vreme-ați argățit,
Mai știți jandarmii, curtea și boierul ?
S-a prăbușit peste trecut un zid
Ce-ntuneca și țarina și cerul.


Pe șesu-mpătrățit ca un caiet,
Cu-ntinderi și cu șanțuri deopotrivă,
Se leagănă de vînt, se coace-ncet
Orez în gospodăria colectivă.

Poezia Orezărie de Mihai Beniuc

OREZĂRIE


Eu sînt poetul cîmpului ce vezi.
Cîntam pe timpuri jalea lui, rugina.
Azi toamna-și tremură cu drag lumina
Pe roșcovane lanuri de orez.


Robie, boi zdrobiți, sudalme
Și munci de jar pe dușmănoase mejdii -
Pelin dospea și-n florile nădejdii.
Crescute-n ziua frămîntată-n palme.


Ttrînteam, ca-n inimi, secera în snopi,
Sub asfințit de trudă grea ca teascul.
Umblă vătaful ca un mascur -
Noi ne-ntorceam pe drumul plin de gropi.


Toți care-atîta vreme-ați argățit,
Mai știți jandarmii, curtea și boierul ?
S-a prăbușit peste trecut un zid
Ce-ntuneca și țarina și cerul.


Pe șesu-mpătrățit ca un caiet,
Cu-ntinderi și cu șanțuri deopotrivă,
Se leagănă de vînt, se coace-ncet
Orez în gospodăria colectivă.

Poezia Cucuvaie și Ciocîrlie de Mihai Beniuc

CUCUVAIE ȘI CIOCÎRLIE


Cucuvaie fost-am pînă ieri.
Iar de astăzi, iată-s ciocîrlie.
- Spusu-v-am eu, domnilor boieri,
C-așa o să fie !


N-ați crezut, căci nu vi-a fost pe plac.
Adevăru-i însă adevăr :
Poartă fata unui om sărac
O garoafă roșie în păr.


Ei ! și ce-i ? o poartă, și atît !
Nu vă-ntreabă nimenea de pungă,
Nu, vă strînge nimenea de gît -
Dar, viața-i scurtă, vremea lungă...


Iar în vremea lungă, poate...
Dar aceasta nu mă mai privește !
Peste vechi morminte ruinate
Tînăra pădure crește !


Crește și tu, cîntec din azur,
În mărețul răsărit de soare,
Crește, crește, cum cresc împrejur
Lanuri de mătasă foșnitoare !


3 aprilie 1945

Poezia Cucuvaie și Ciocîrlie de Mihai Beniuc

CUCUVAIE ȘI CIOCÎRLIE


Cucuvaie fost-am pînă ieri.
Iar de astăzi, iată-s ciocîrlie.
- Spusu-v-am eu, domnilor boieri,
C-așa o să fie !


N-ați crezut, căci nu vi-a fost pe plac.
Adevăru-i însă adevăr :
Poartă fata unui om sărac
O garoafă roșie în păr.


Ei ! și ce-i ? o poartă, și atît !
Nu vă-ntreabă nimenea de pungă,
Nu, vă strînge nimenea de gît -
Dar, viața-i scurtă, vremea lungă...


Iar în vremea lungă, poate...
Dar aceasta nu mă mai privește !
Peste vechi morminte ruinate
Tînăra pădure crește !


Crește și tu, cîntec din azur,
În mărețul răsărit de soare,
Crește, crește, cum cresc împrejur
Lanuri de mătasă foșnitoare !


3 aprilie 1945