Boala lui Aujeszki

BOALA LUI AUJESZKI





Agentul cauzal. virus din grupa Herpes
Perioada de incubație: 3 - 5 zile
Profilaxie: vaccinare
Manifestări clinice: tulburări ale funcției
sistemului nervos central, prurit ( mâncărime )
intens.
Boala a fost de mult cunoscută în America sub
numele de ”prurit nebun”, fără a i se știe etiologia.
Virusul a fost pus în evidență pentru prima dată
în Ungaria de către Aladar Aujeszki.
Primele simptome ale bolii se manifestă prin febră,
anorexie, facies speriat, iar în scurt timp apare
pruritul intens, mai ales în regiunea capului și în
special la gură.
Câinii bolnavi sunt neliniștiți, surescitați, latră fără
motiv, nu răspund la chemarea decât după insistențe
și au o expresie speriată.
La unii câini apar și accese de furie, dar nu există
tendință de agresivitate față de om.
Spre sfârșitul bolii, câinii prezintă paraliza larinxului
și a farinxului, din care cauză, vocea este răgușită-
stinsă, ajungându-se chiar la afonie.
În acest stadiu se observă și o salivație abundentă,
spumoasă.
Moartea survine după 20 - 30 ore de la apariția
semnelor clinice.
Ca profilaxie se recomandă să nu se folosească
drept hrana câinilor carne de porc crudă și să se
efectueze vaccinarea în două inoculări la interval de
15 - 20 zile.
Prima inoculare să fie de 2 ml, iar a doua 3 ml.
Protecția dată de acest vaccin este de 6 - 12 luni.

Boala lui Aujeszki

BOALA LUI AUJESZKI





Agentul cauzal. virus din grupa Herpes
Perioada de incubație: 3 - 5 zile
Profilaxie: vaccinare
Manifestări clinice: tulburări ale funcției
sistemului nervos central, prurit ( mâncărime )
intens.
Boala a fost de mult cunoscută în America sub
numele de ”prurit nebun”, fără a i se știe etiologia.
Virusul a fost pus în evidență pentru prima dată
în Ungaria de către Aladar Aujeszki.
Primele simptome ale bolii se manifestă prin febră,
anorexie, facies speriat, iar în scurt timp apare
pruritul intens, mai ales în regiunea capului și în
special la gură.
Câinii bolnavi sunt neliniștiți, surescitați, latră fără
motiv, nu răspund la chemarea decât după insistențe
și au o expresie speriată.
La unii câini apar și accese de furie, dar nu există
tendință de agresivitate față de om.
Spre sfârșitul bolii, câinii prezintă paraliza larinxului
și a farinxului, din care cauză, vocea este răgușită-
stinsă, ajungându-se chiar la afonie.
În acest stadiu se observă și o salivație abundentă,
spumoasă.
Moartea survine după 20 - 30 ore de la apariția
semnelor clinice.
Ca profilaxie se recomandă să nu se folosească
drept hrana câinilor carne de porc crudă și să se
efectueze vaccinarea în două inoculări la interval de
15 - 20 zile.
Prima inoculare să fie de 2 ml, iar a doua 3 ml.
Protecția dată de acest vaccin este de 6 - 12 luni.

Parvoviroza

PARVOVIROZA





Agentul cauzal: virus ( parvovirus )
Perioada de incubație: 4 - 10 zile
Manifestări clinice: scăderea apetitului, diaree,
vomitări, abatere.
Profilaxie: vaccinarea.
Parvoviroza canină este o boală semnalată în
America în anii 1977- 1978, iar în Europa,
Canada și Australia, câțiva ani mai târziu.
Îmbolnăvirea cu parvovirusul poate evolua
atipic sau inaparent, dar mai ales sub formă de
enterită sau miocardită.
Enterita parovirală poate să apară și la câini
adulți, dar incidența mai mare și evoluția mai
gravă se observă la căței.
Se manifestă prin abatere și astenie, hipertemie
variabilă, diaree, de obicei hemoragică, vomitări,
deshidratare.
Miocardita parvovirală este mai puțin frecventă
și afectează exclusiv cățeii sub 10 săptămâni.
Se manifestă fie prin moarte bruscă, fie prin evoluție
acută îndeosebit cu semne de edem pulmonar; nu
este exclusă nici cronicizarea.
Profilaxia constă în folosirea vaccinului inactivat la
cățeii de 2 - 6 luni ( cu rapel după 10 - 12 zile ), sau
vaccinuri vii la adulți, cu administrare unică.

Parvoviroza

PARVOVIROZA





Agentul cauzal: virus ( parvovirus )
Perioada de incubație: 4 - 10 zile
Manifestări clinice: scăderea apetitului, diaree,
vomitări, abatere.
Profilaxie: vaccinarea.
Parvoviroza canină este o boală semnalată în
America în anii 1977- 1978, iar în Europa,
Canada și Australia, câțiva ani mai târziu.
Îmbolnăvirea cu parvovirusul poate evolua
atipic sau inaparent, dar mai ales sub formă de
enterită sau miocardită.
Enterita parovirală poate să apară și la câini
adulți, dar incidența mai mare și evoluția mai
gravă se observă la căței.
Se manifestă prin abatere și astenie, hipertemie
variabilă, diaree, de obicei hemoragică, vomitări,
deshidratare.
Miocardita parvovirală este mai puțin frecventă
și afectează exclusiv cățeii sub 10 săptămâni.
Se manifestă fie prin moarte bruscă, fie prin evoluție
acută îndeosebit cu semne de edem pulmonar; nu
este exclusă nici cronicizarea.
Profilaxia constă în folosirea vaccinului inactivat la
cățeii de 2 - 6 luni ( cu rapel după 10 - 12 zile ), sau
vaccinuri vii la adulți, cu administrare unică.