Poezia Treci zi, Treci Noapte de Alexandru Vlahuță

TRECI ZI, TRECI NOAPTE



Aceleași visuri - te lasă, și vin iarăși,
Vieții triste amăgitori tovarăși !
Ș-celași rob ești nepăsătoarei soarte -
,,Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte.”



Împins în zbucium de patimile tale,
Gonind norocul pe-o neștiută cale,
De el, de tine, te simți tot mai departe -
,,Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte.”



Spre alte țărmuri - miraj ce-n veci te minte,
Spre-o țintă nouă ce-ți tremură-înainte,
Zorești tot alte talazuri să te poarte...
,,Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte.”

Poezia Treci zi, Treci Noapte de Alexandru Vlahuță

TRECI ZI, TRECI NOAPTE



Aceleași visuri - te lasă, și vin iarăși,
Vieții triste amăgitori tovarăși !
Ș-celași rob ești nepăsătoarei soarte -
,,Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte.”



Împins în zbucium de patimile tale,
Gonind norocul pe-o neștiută cale,
De el, de tine, te simți tot mai departe -
,,Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte.”



Spre alte țărmuri - miraj ce-n veci te minte,
Spre-o țintă nouă ce-ți tremură-înainte,
Zorești tot alte talazuri să te poarte...
,,Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte.”

Poezia Partea Cea Mai Bună... de Alexandru Vlahuță

PARTEA CEA MAI BUNĂ...




Stînd la geam c-o floare-n mînă,
Cată-ntrebător spre mine :
,,Nu-i așa că-mi șade bine
Și c-ai vrea să-ți fiu stăpînă ?”



Eu pricep, îmi plec privirea
Cu sfială prefăcută :
,,Cuvîntarea ta cea mută
Mă învață ce-i iubirea.”



Ea la gura-și duce floarea,
Și-nchizînd din ochi, suspină :
Ș-a plecat Ispititoarea.



Ca un cîntec îmi răsună
Din departe amintirea...
Și atît ne-a fost iubirea.
Poate-i partea cea mai bună.

Poezia Partea Cea Mai Bună... de Alexandru Vlahuță

PARTEA CEA MAI BUNĂ...




Stînd la geam c-o floare-n mînă,
Cată-ntrebător spre mine :
,,Nu-i așa că-mi șade bine
Și c-ai vrea să-ți fiu stăpînă ?”



Eu pricep, îmi plec privirea
Cu sfială prefăcută :
,,Cuvîntarea ta cea mută
Mă învață ce-i iubirea.”



Ea la gura-și duce floarea,
Și-nchizînd din ochi, suspină :
Ș-a plecat Ispititoarea.



Ca un cîntec îmi răsună
Din departe amintirea...
Și atît ne-a fost iubirea.
Poate-i partea cea mai bună.