Fabula Nu e Nimic Fără Cusur de Anton Pann

NU E NIMIC FĂRĂ CUSUR



Un împărat oarecare
Prin grădina sa umblând
Pe răcoare în plimbare
Și un trandafir rupând,
Atât cumplit deodată
Degetul ș-au înghimpat,
Încât îl lepădă-ndată
De durere supărat,
Zicînd: ,,Ce nepotrivire
La acest frumos răsur,
Ar fi făr” de prețuire
Când n-ar avea cusur!”
Și cheamă cu grabă mare
Un grădinar iscusit,
Căruia cu întrebare
Într-acest chip i-a vorbit:
- Aș vrea să știu: nu se poate
A să altui-ntr-un fel
Și trandafirul, ca toate,
Ca să n-aibă ghimpi pe el?
El răspunse cum că știe
Ș-îl va face în scurt timp
După cererea-i să fie
Curat fără nici un ghimp.
Și lăsând jos altă treabă,
Altui un trandafir
Care ș-înflorind în grabă
A rupt dintr-însul un fir.
Și la palaturi ducându-l,
Împăratului l-a dat,
Care în mână luându-l,
Foarte mult l-a lăudat.
După acestea îl puse
La nasul său bucuros,
Dar câtă mirare-i fuse
Văzând că n-are miros!
Și îi făcu întrebare
Zicând - Asta e ciudat!
Dar de ce și miros n-are
Acum dacă s-a schimbat?
El răspunse: - Împărate,
Eu nicidecum nu mă mir,
Că pilde nenumărate
Ne dă acest trandafir.
Adică: în lume toate
Ca și trandafirul sunt,
Fără cusur nu se poate
Nici un lucru pe pământ.
Or ghimpi pe dânsul să n-aibă
Fără de nici un miros,
Or, ca întâi, ghimpi să aibă
Și să miroasă frumos.
Asemenea dar și omul
E zidit cu acest dar
S-aibă ca floarea sau pomul
Un dulce și un amar!...