Poezia Țara de Pripas de Alexandru Vlahuță

ȚARA DE PRIPAS



Un vechi tolbaș de vorbe late,
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neașteptate
Stăpîn peste-o întreaga țară.


Din ea-și făcu o prăvălie,
Și ca un negustor de trabă,
Pentru ca-n lume să se știe,
Prinse a striga de la taraba


,,Poftiți aici ! Oricine are
Obrazul fără de rușine
Ș-o conștiință de vînzare...
Poftiți să faceți tîrg cu mine !


Prostie, lene, lingușire,
Eu cumpăr tot. Veniți aici !
Și cei mai nărăvați din fire
Mi-or fi tovarăși și amici.


Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoatețiitorul,
Măriri, averi... Să vie-ncoace
Toți trîntorii ce le duc dorul !...”


Așa, sunt zece ani de cînd
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigînd,
Și mușteriii vin de zor.


În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari
Cîți oameni fără căpătîi
N-ajunseră milionari !


Veniți și voi, străini calici,
Și strîngeți tot ce-a mai rămas !...

..........................................................

Ce s mai faci ? Ce să mai zici ?
Sărmană țară de pripas !