FLOAREA GÎNDULUI
Din potiru-n care taiic își deschide
Ca de aur prăfuite-a ai petale,
O gingașă micșunică în tăcere
Mă fixează c-o privire gînditoare.
Am văzut eu altădată doi ochi galeși,
Visători cătînd la mine, ca și dînsa :
Acei ochi pentru vecie s-au închis.
O iubire cu lumina lor s-a stîns.
De-i adevărat că morții renviază
În tulpinile copacilor, în seva
Firelor subțiri de iarbă, în potirul
Parfumat al florilor strălucitoare,
Micșunică ce mă farmeci cu privirea
Gînditoare și duioasă ce-o cunosc,
În tulpina ta trăiește visătorul
Ce-ntr-o vreme depărtată m-a iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...