Poezia Pentru Ochii Tăi Răpit-Ai... de Alexandru Vlahuță

PENTRU OCHII TĂI RĂPIT-AI...



Pentru ochii tăi răpit-ai
Foc din stele și din soare,
Pentru buza ta furat-ai
De la roza ei coloare.


Gingășia, frăgezimea
Ce se joacă pe-al tău sîn,
E plăcută, dar furată,
Ai furat-o de pe crin.


Rîsul, nevinovăția
De la îngeri le-ai furat.
Ai răpit tot ce-a fost farmec
Din seninul nepătat.


Glasul tău de privighetoare,
Glasul mierlei mult plăcut
L-ai răpit și cînți cu dîsul,
Ș-a rămas codrul tăcut.


Înțeleg. Aste-s podoabe ;
Dar din inimioara mea
Ce podoabă-ți poți face tu face,
De-ai răpit-o și pe ea ?