TRIUMFUL AȘTEPTĂRII
Nebiruit e omul ce luptă cu credință !
El știe că pe lume nimic zadarnic nu-i ;
Că dincolo de truda și jertfa clipei lui,
În taină, vremea țese la sfînta biruință ;
Că vuietele toate visează armonie,
Că... este o dreptate, și... trebuie să vie !
Talazuri năvălească-l ! vrăjmașă lumii ură
Întunece-i viața în beznă de minciuni !
Copiii lui închidă-l în casa de nebuni !
Lovească-l orice mînă ! hulească-l orice gură !...
El simte cum îi crește din inimă o floare
Cu-atît mai luminoasă, cu atît mai mult îl doare.
Te-ai întrebat vrodată din ce undire-nceată
De lacrimi tîinuite se naște un izvor ?
De mii de ani în piatră lovește răbdător,
Strop după strop, s-o spargă... Drum greu a fost... Dar... iată !
În valuri de lumină, chemat de dorul mării,
Un fluviu nou vestește Triumful Așteptării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...