Poezia După Un An de Alexandru Vlahuță

DUPĂ UN AN




Cînd, noaptea, stau și cuget,
Și văd cît de departe ești de mine,
Și-mi înfioară inima
Cumplitul gînd că te iubesc zadarnic
Și că iubirea asta mă va pierde ;


Cînd, tremurînd de groază,
Îimi zic poate nici t-ei mai întoarce,
Că te-am iubit, ca-n veci să plîng uitată,
Atuncea mă cuprinde-așa o milă


De mine, și de tine :
Aș vrea atunci să fiu din nou copilă,
Să mai îngîn cucernică
Naiva și curata rugăciune
Ce mă-nvăța în taină biata mamă.


Și-n pat îngenuncheata,
Împreunîndu-mi mîinile cu frică,
În luptă cu-ntunericul,
Nălțîndu-mi ochii înecați în lacrămi,
Strig : ,,Tatăl nostru care ești în ceruri !...”

Poezia După Un An de Alexandru Vlahuță

DUPĂ UN AN




Cînd, noaptea, stau și cuget,
Și văd cît de departe ești de mine,
Și-mi înfioară inima
Cumplitul gînd că te iubesc zadarnic
Și că iubirea asta mă va pierde ;


Cînd, tremurînd de groază,
Îimi zic poate nici t-ei mai întoarce,
Că te-am iubit, ca-n veci să plîng uitată,
Atuncea mă cuprinde-așa o milă


De mine, și de tine :
Aș vrea atunci să fiu din nou copilă,
Să mai îngîn cucernică
Naiva și curata rugăciune
Ce mă-nvăța în taină biata mamă.


Și-n pat îngenuncheata,
Împreunîndu-mi mîinile cu frică,
În luptă cu-ntunericul,
Nălțîndu-mi ochii înecați în lacrămi,
Strig : ,,Tatăl nostru care ești în ceruri !...”

Poezia Nu Te Mai Întoarce... de Alexandru Vlahuță

NU TE MAI ÎNTOARCE


Nu, nu te mai întoarce. E zadarnic !...
S-a stîns adînca, sfînta mea iubire.
Prea mult mă chinuia,
Ș-am biruit-o,
Am mutilat-o toată,



Cu dinții și cu unghiile-am rupt-o,
Am omorît-o, uite ! Acum tace.
În fine, tace. Și sîngele în vine
Mai potolit îmi bate.


Și noaptea pot dormi.
Nu mă mai vaiet,
Chemîndu-te, pierdută.
A, ce bine-i !
În liniștea aceasta nesfîrșită
Mi-i inima-mpăcată ;


Și țeșe, țese-n firele uitării
Odihna-mi scumpă. - Nu te mai întoarce -
Să te urăsc voi, cum știui odată
Să te iubesc, nebună :


Să te urăsc pentru mei ani în floare
Ce ți-i jertfii în chinul așteptării ;
Sărmanul tinereță fără parte,
În umbră istovită !...


A... dar în ură suferi : plîngi în ură...
Și eu... cu l-aș vrea veșnic înainte,
Urîndu-l veșnic.
Nu mai am putere
De luptă, nici de lăcrimi ;


Vreau liniște - tăcere-adîncă. Făceți
Să tac-acolo-n fund sinistrul geamăt.
E cineva acolo-n fund, un dușman,
Un bolnav ce se vaită :


E cineva strivit de-o greutate,
De-un chin de care nu poate să scape,
E-un suflet ce se zbate, cere sprijin,
Și nu vrea să se stîngă !

Poezia Nu Te Mai Întoarce... de Alexandru Vlahuță

NU TE MAI ÎNTOARCE


Nu, nu te mai întoarce. E zadarnic !...
S-a stîns adînca, sfînta mea iubire.
Prea mult mă chinuia,
Ș-am biruit-o,
Am mutilat-o toată,



Cu dinții și cu unghiile-am rupt-o,
Am omorît-o, uite ! Acum tace.
În fine, tace. Și sîngele în vine
Mai potolit îmi bate.


Și noaptea pot dormi.
Nu mă mai vaiet,
Chemîndu-te, pierdută.
A, ce bine-i !
În liniștea aceasta nesfîrșită
Mi-i inima-mpăcată ;


Și țeșe, țese-n firele uitării
Odihna-mi scumpă. - Nu te mai întoarce -
Să te urăsc voi, cum știui odată
Să te iubesc, nebună :


Să te urăsc pentru mei ani în floare
Ce ți-i jertfii în chinul așteptării ;
Sărmanul tinereță fără parte,
În umbră istovită !...


A... dar în ură suferi : plîngi în ură...
Și eu... cu l-aș vrea veșnic înainte,
Urîndu-l veșnic.
Nu mai am putere
De luptă, nici de lăcrimi ;


Vreau liniște - tăcere-adîncă. Făceți
Să tac-acolo-n fund sinistrul geamăt.
E cineva acolo-n fund, un dușman,
Un bolnav ce se vaită :


E cineva strivit de-o greutate,
De-un chin de care nu poate să scape,
E-un suflet ce se zbate, cere sprijin,
Și nu vrea să se stîngă !