Poezia După Un An de Alexandru Vlahuță

DUPĂ UN AN




Cînd, noaptea, stau și cuget,
Și văd cît de departe ești de mine,
Și-mi înfioară inima
Cumplitul gînd că te iubesc zadarnic
Și că iubirea asta mă va pierde ;


Cînd, tremurînd de groază,
Îimi zic poate nici t-ei mai întoarce,
Că te-am iubit, ca-n veci să plîng uitată,
Atuncea mă cuprinde-așa o milă


De mine, și de tine :
Aș vrea atunci să fiu din nou copilă,
Să mai îngîn cucernică
Naiva și curata rugăciune
Ce mă-nvăța în taină biata mamă.


Și-n pat îngenuncheata,
Împreunîndu-mi mîinile cu frică,
În luptă cu-ntunericul,
Nălțîndu-mi ochii înecați în lacrămi,
Strig : ,,Tatăl nostru care ești în ceruri !...”