Poezia Acrostih De Alexandru Vlahuță

ACROSTIH





Eram pribeag pe-o lume obscură și pustie,
Plîngeam cînd tu, cerească și vecinică făclie,
Lucind în (a) mea cale, oprintu-m-ai din mers
Și ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai șters.
Eram străin, și ție ți-a fost milă de mine.
,,De unde vii și unde te duci ?” m-ai întrebat.
Nu știu. Steaua desprinsă din boltele senine
Mai știe ea sărmana ce drum a apucat ?
Atunci mi-ai zis : ,,Iubește, străin nu vei mai fi”.
Ferice sînt de-atuncea. În veci te voi iubi.

Poezia Acrostih De Alexandru Vlahuță

ACROSTIH





Eram pribeag pe-o lume obscură și pustie,
Plîngeam cînd tu, cerească și vecinică făclie,
Lucind în (a) mea cale, oprintu-m-ai din mers
Și ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai șters.
Eram străin, și ție ți-a fost milă de mine.
,,De unde vii și unde te duci ?” m-ai întrebat.
Nu știu. Steaua desprinsă din boltele senine
Mai știe ea sărmana ce drum a apucat ?
Atunci mi-ai zis : ,,Iubește, străin nu vei mai fi”.
Ferice sînt de-atuncea. În veci te voi iubi.

Poezia Și Mă-Ntrebi... de Alexandru Vlahuță

ȘI MĂ-NTREBI....




Și ,ă-ntrebi de te-am iubit ?
Spună-ți cît mi-ai fost de dragă bolțile cerești și sfinte,
Martori dezmierdării noastre
Plîng cînd îmi aduc aminte
Cît am fost de fericit.



Ș- mă-ntrebi de ce-am fugit ?
Spună-ți cît ai fost de crudă bolțile cerești și sfinte,
Martori infamiei tale... Plîng cînd îmi aduc aminte
Că odată te-am iubit !

Poezia Și Mă-Ntrebi... de Alexandru Vlahuță

ȘI MĂ-NTREBI....




Și ,ă-ntrebi de te-am iubit ?
Spună-ți cît mi-ai fost de dragă bolțile cerești și sfinte,
Martori dezmierdării noastre
Plîng cînd îmi aduc aminte
Cît am fost de fericit.



Ș- mă-ntrebi de ce-am fugit ?
Spună-ți cît ai fost de crudă bolțile cerești și sfinte,
Martori infamiei tale... Plîng cînd îmi aduc aminte
Că odată te-am iubit !