Poezia Ochii Strălucitori de Alexandru Vlahuță

OCHII STRĂLUCITORI




Ochi, strălucitoare stele,
Ochi frumoși ce-mpodobiți
Cerul visuri mele,
De știți și voi să mințiți,


Voi, icoana-nsuflețită
A ascunselor simțiri,
Unde-i vecinic zugrăvită
Taina omeneșrii firi.


Dacă sînt amăgitoare
Lacrimile ce vărsați
Și văpăile-arzătoare
Și iubirea ce-arătați,


Atunci, amăgiri-s toate...
Ziua-i noapte, noaptea-i zi.
Atunci... însă nu se poate !
Ochi !... Voi nu puteți minți !

Poezia Ochii Strălucitori de Alexandru Vlahuță

OCHII STRĂLUCITORI




Ochi, strălucitoare stele,
Ochi frumoși ce-mpodobiți
Cerul visuri mele,
De știți și voi să mințiți,


Voi, icoana-nsuflețită
A ascunselor simțiri,
Unde-i vecinic zugrăvită
Taina omeneșrii firi.


Dacă sînt amăgitoare
Lacrimile ce vărsați
Și văpăile-arzătoare
Și iubirea ce-arătați,


Atunci, amăgiri-s toate...
Ziua-i noapte, noaptea-i zi.
Atunci... însă nu se poate !
Ochi !... Voi nu puteți minți !

Poezia Acrostih De Alexandru Vlahuță

ACROSTIH





Eram pribeag pe-o lume obscură și pustie,
Plîngeam cînd tu, cerească și vecinică făclie,
Lucind în (a) mea cale, oprintu-m-ai din mers
Și ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai șters.
Eram străin, și ție ți-a fost milă de mine.
,,De unde vii și unde te duci ?” m-ai întrebat.
Nu știu. Steaua desprinsă din boltele senine
Mai știe ea sărmana ce drum a apucat ?
Atunci mi-ai zis : ,,Iubește, străin nu vei mai fi”.
Ferice sînt de-atuncea. În veci te voi iubi.

Poezia Acrostih De Alexandru Vlahuță

ACROSTIH





Eram pribeag pe-o lume obscură și pustie,
Plîngeam cînd tu, cerească și vecinică făclie,
Lucind în (a) mea cale, oprintu-m-ai din mers
Și ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai șters.
Eram străin, și ție ți-a fost milă de mine.
,,De unde vii și unde te duci ?” m-ai întrebat.
Nu știu. Steaua desprinsă din boltele senine
Mai știe ea sărmana ce drum a apucat ?
Atunci mi-ai zis : ,,Iubește, străin nu vei mai fi”.
Ferice sînt de-atuncea. În veci te voi iubi.