Cîinii și Copiii

CÎINII ȘI COPIII


Cîinii manifestă o extraordinară blîndețe și rădare cu cei mici.
În familiile cu copii, cel mai plăcut prieten de joacă al
acestora este cîinele; el le suportă o mulțime de năzbîtii,
chiar mici răutății, iar atunci cînd se satură, în cel mai rău
caz se duce și-și caută un loc de odihnă.
Cel mai bine este ca un cîine să fie adus în familie după
ce copilul a împlinit 3 - 4 ani, deoarece crește mult mai
repede decît micuțul lui prieten.
În plus, copilul va putea astfel mai ușor să desprindă cele
cîteva reguli strict necesare de igienă - spălatul pe mîini
după joacă, evitatul linsului pe obraz etc. - și de comportament,
adică: să nu lovească cîinele, să nu-l tragă de urechi sau de
coadă, să nu încerce să-i ia mîncarea, să nu-l trezească
brusc din somn.
Deși pare că se abandonează uneori în partide de joacă în
care tachinările și hîrjoana constituie unica preocupare a celor
doi, în subconștientul său, cîinele rămîne de o vigilență
extremă, gata oricînd să tragă un semnal de alarmă la
pericol, fiind un gardian înnăscut.
Nenumărate cazuri de salvări de copii de la foc, din apă,
sau la traversări sînt datorate cîinilor.
În mai multe împrejurări au fost încercate, cu foarte bune
rezultate, experimente similare și în rîndul delicvenților
minori și al unor tineri ce amenințau să ajungă, datorită
mediului la comiterea unor acte antisociale.
Ei au fost recîștigați pentru familiile lor și totodată pentru
societate, cu ajutorul cîinelui.
Într-adevăr, ocupîndu-se de un cîine mare, de dresajul și
îngrijirea lui, au găsit o preocupare potrivită ce le-a asigurat
un echilibru moral.

Cîinii și Copiii

CÎINII ȘI COPIII


Cîinii manifestă o extraordinară blîndețe și rădare cu cei mici.
În familiile cu copii, cel mai plăcut prieten de joacă al
acestora este cîinele; el le suportă o mulțime de năzbîtii,
chiar mici răutății, iar atunci cînd se satură, în cel mai rău
caz se duce și-și caută un loc de odihnă.
Cel mai bine este ca un cîine să fie adus în familie după
ce copilul a împlinit 3 - 4 ani, deoarece crește mult mai
repede decît micuțul lui prieten.
În plus, copilul va putea astfel mai ușor să desprindă cele
cîteva reguli strict necesare de igienă - spălatul pe mîini
după joacă, evitatul linsului pe obraz etc. - și de comportament,
adică: să nu lovească cîinele, să nu-l tragă de urechi sau de
coadă, să nu încerce să-i ia mîncarea, să nu-l trezească
brusc din somn.
Deși pare că se abandonează uneori în partide de joacă în
care tachinările și hîrjoana constituie unica preocupare a celor
doi, în subconștientul său, cîinele rămîne de o vigilență
extremă, gata oricînd să tragă un semnal de alarmă la
pericol, fiind un gardian înnăscut.
Nenumărate cazuri de salvări de copii de la foc, din apă,
sau la traversări sînt datorate cîinilor.
În mai multe împrejurări au fost încercate, cu foarte bune
rezultate, experimente similare și în rîndul delicvenților
minori și al unor tineri ce amenințau să ajungă, datorită
mediului la comiterea unor acte antisociale.
Ei au fost recîștigați pentru familiile lor și totodată pentru
societate, cu ajutorul cîinelui.
Într-adevăr, ocupîndu-se de un cîine mare, de dresajul și
îngrijirea lui, au găsit o preocupare potrivită ce le-a asigurat
un echilibru moral.

Paznicul Casei

PAZNICUL CASEI


Unul din cele mai importante roluri în societate îl au
cîinii în calitate de paznici.
Dealtfel, încă din timpuri ancestrale, relația om/cîine
s-a rezolvat cu precădere pe aceste coordonate.
Rolul de paznic al casei, al curții, al căminului în general ,
cîinele și-l asumă în mod automat.
În interiorul spațiului care devine domeniul lui propriu,
el se consideră stăpîn și îl va apăra cu strășnicie de
orice intrus.
Calitatea de bun paznic nu este neapărat determinată de
talia cîinelui și în consecință pot fi folosiți și cîini de
talie mică, dar cu simțurile ascuțite și vigilenți.
Legarea în lanț a cîinelui de pază este impusă de periculozitatea
lui; dacă  este însă ținut tot timpul legat va deveni rău și agresiv
cu toată lumea.
De aceea va trebui să i se dea drumul din cînd în cînd peste
zi sau, în cel mai rău caz, măcar în timpul nopții.
Nu este însă sub nici o formă recomandabilă imobilizarea
în lanț a cățeilor tineri care vor suporta extrem de greu șocul
înlocuirii libertății cu lanțul cel greu.
În ceea ce privește modul de legare a cîinelui este greșită
prinderea lanțului de un țăruș deoarece lanțul se poate
încîlci, imobilizînd cîinele sau chiar strangulîndu-l.
Sistemul cel mai bun este cel întîlnit în gospodăriile
țărănești unde lanțul glisează pe o sîrmă lungă, întinsă
de-a lungul curții, lăsînd astfel o mai mare libertate de
mișcare cîinelui.
Transferul acestei formule în condiții urbane, unde curțile
sînt folosite frecvent de mai multe familii și în orice
caz au dimensiuni mai reduse, se poate încerca avînd însă
grijă să lăsăm distanță suficientă între lanț și locuri de trecere.
Dar grija trebuie să se manifeste nu numai față de colocatari
ci - mai ales - față de incoruptibilul apărător al gospodăriei.
Și acestora trebuie din timp în timp să li se facă baie, vara
pot fi stropiți cu furtunul și răcoriți, cușca să le fie pusă la
umbră și deparazitată lunar, locul din jurul cuștii uscat și
măturat, hrana la ore regulate și apă proaspătă în permanență.
El își va face desigur datoria și dacă este neglijat, dar nu e
păcat să fie lăsat astfel?

Paznicul Casei

PAZNICUL CASEI


Unul din cele mai importante roluri în societate îl au
cîinii în calitate de paznici.
Dealtfel, încă din timpuri ancestrale, relația om/cîine
s-a rezolvat cu precădere pe aceste coordonate.
Rolul de paznic al casei, al curții, al căminului în general ,
cîinele și-l asumă în mod automat.
În interiorul spațiului care devine domeniul lui propriu,
el se consideră stăpîn și îl va apăra cu strășnicie de
orice intrus.
Calitatea de bun paznic nu este neapărat determinată de
talia cîinelui și în consecință pot fi folosiți și cîini de
talie mică, dar cu simțurile ascuțite și vigilenți.
Legarea în lanț a cîinelui de pază este impusă de periculozitatea
lui; dacă  este însă ținut tot timpul legat va deveni rău și agresiv
cu toată lumea.
De aceea va trebui să i se dea drumul din cînd în cînd peste
zi sau, în cel mai rău caz, măcar în timpul nopții.
Nu este însă sub nici o formă recomandabilă imobilizarea
în lanț a cățeilor tineri care vor suporta extrem de greu șocul
înlocuirii libertății cu lanțul cel greu.
În ceea ce privește modul de legare a cîinelui este greșită
prinderea lanțului de un țăruș deoarece lanțul se poate
încîlci, imobilizînd cîinele sau chiar strangulîndu-l.
Sistemul cel mai bun este cel întîlnit în gospodăriile
țărănești unde lanțul glisează pe o sîrmă lungă, întinsă
de-a lungul curții, lăsînd astfel o mai mare libertate de
mișcare cîinelui.
Transferul acestei formule în condiții urbane, unde curțile
sînt folosite frecvent de mai multe familii și în orice
caz au dimensiuni mai reduse, se poate încerca avînd însă
grijă să lăsăm distanță suficientă între lanț și locuri de trecere.
Dar grija trebuie să se manifeste nu numai față de colocatari
ci - mai ales - față de incoruptibilul apărător al gospodăriei.
Și acestora trebuie din timp în timp să li se facă baie, vara
pot fi stropiți cu furtunul și răcoriți, cușca să le fie pusă la
umbră și deparazitată lunar, locul din jurul cuștii uscat și
măturat, hrana la ore regulate și apă proaspătă în permanență.
El își va face desigur datoria și dacă este neglijat, dar nu e
păcat să fie lăsat astfel?