Poezia Spune-o-ncet, N-o Spune Tare de Lucian Blaga

SPUNE-O-NCET, N-O SPUNE TARE



Spune-o-ncet, n-o spune tare.
Iată-aceștia suntem noi.
Cînd e singur fiecare,
sufletele nu-s în noi.


Stăm alături, eu și tu ?
Sufletele noastre sunt în noi,
cînd suntem doi.
Altfel nu.

Poezia Spune-o-ncet, N-o Spune Tare de Lucian Blaga

SPUNE-O-NCET, N-O SPUNE TARE



Spune-o-ncet, n-o spune tare.
Iată-aceștia suntem noi.
Cînd e singur fiecare,
sufletele nu-s în noi.


Stăm alături, eu și tu ?
Sufletele noastre sunt în noi,
cînd suntem doi.
Altfel nu.

Poezia Pe Lîngă Boi de George Coșbuc

PE LÎNGĂ BOI


Pocnind din bici pe lîngă boi,
În zori de zi el a trecut
          Cu plugul pe la noi,
Și de pe bici l-am cunoscut,
Și cum țeseam, nici n-am știut
Cum am sărit și m-am zbătut
                 Să ies de la război



Și-atîta tort mi-am încîlcit
Și-n graba mare-am spart un geam ,
                   Știu eu ce mi-a venit !
Am cap, dar parcă nu-l mai am !
Ce-aveam să-i spui ? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, și eu voiam
                  Să-ntreb cum a dormit.


Și vezi așa-i el, nu știu cum !
M-a prins de braț și m-a cuprins
                 Să mă sărute-n drum.
Dar din brațe-i m-am desprins
Și l-am certat și l-am împins -
Dar n-am făcut cu dinadins,
                    Și rău ce-mi pare-acum !



O, nu mi-e că mi-am sîngerat
La prag piciorul într-un cui,
                  Dar mi-e că e păcat !
Om bun ca dînsul nimeni nu-i,
Și pentru-o vorbă rea ce-i spui
El toată ziulica lui
                       Muncește supărat !

Poezia Pe Lîngă Boi de George Coșbuc

PE LÎNGĂ BOI


Pocnind din bici pe lîngă boi,
În zori de zi el a trecut
          Cu plugul pe la noi,
Și de pe bici l-am cunoscut,
Și cum țeseam, nici n-am știut
Cum am sărit și m-am zbătut
                 Să ies de la război



Și-atîta tort mi-am încîlcit
Și-n graba mare-am spart un geam ,
                   Știu eu ce mi-a venit !
Am cap, dar parcă nu-l mai am !
Ce-aveam să-i spui ? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, și eu voiam
                  Să-ntreb cum a dormit.


Și vezi așa-i el, nu știu cum !
M-a prins de braț și m-a cuprins
                 Să mă sărute-n drum.
Dar din brațe-i m-am desprins
Și l-am certat și l-am împins -
Dar n-am făcut cu dinadins,
                    Și rău ce-mi pare-acum !



O, nu mi-e că mi-am sîngerat
La prag piciorul într-un cui,
                  Dar mi-e că e păcat !
Om bun ca dînsul nimeni nu-i,
Și pentru-o vorbă rea ce-i spui
El toată ziulica lui
                       Muncește supărat !