Poezia Pe Lîngă Boi de George Coșbuc

PE LÎNGĂ BOI


Pocnind din bici pe lîngă boi,
În zori de zi el a trecut
          Cu plugul pe la noi,
Și de pe bici l-am cunoscut,
Și cum țeseam, nici n-am știut
Cum am sărit și m-am zbătut
                 Să ies de la război



Și-atîta tort mi-am încîlcit
Și-n graba mare-am spart un geam ,
                   Știu eu ce mi-a venit !
Am cap, dar parcă nu-l mai am !
Ce-aveam să-i spui ? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, și eu voiam
                  Să-ntreb cum a dormit.


Și vezi așa-i el, nu știu cum !
M-a prins de braț și m-a cuprins
                 Să mă sărute-n drum.
Dar din brațe-i m-am desprins
Și l-am certat și l-am împins -
Dar n-am făcut cu dinadins,
                    Și rău ce-mi pare-acum !



O, nu mi-e că mi-am sîngerat
La prag piciorul într-un cui,
                  Dar mi-e că e păcat !
Om bun ca dînsul nimeni nu-i,
Și pentru-o vorbă rea ce-i spui
El toată ziulica lui
                       Muncește supărat !