Poezia Adîncă Mare... de Mihai Eminescu

ADÎNCĂ MARE...

Adîncă mare sub a lunei față
Înseninată de-a ei blondă rază,
O lume-ntreagă-n fundul ei visează
Și stele poartă pe oglinda-i creață.



Dar mînă - ea falnică, cumplit turbează
Și mișcă lumea ei negru-măreață,
Pe-ale ei mii de nalte brațe
Ducînd peire - țări țnmormîntează.



Azi un diluviu, mîne-o murmuire,
O armonie, care capăt n-are -
Astfel e-a ei întunecată fire,



Astfel e sufletu-n antica mare.
Ce-i pasă - ce simțiri o să ni-nspire -
Indiferentă, solitară -mare !