Poezie Care-i Amorul Meu În Astă Lume de Mihai Eminescu

 CARE-I AMORUL ÎN ASTĂ LUME


Care-i amorul în astă lume :
Este-al bravurei coiful de aramă,
Sau al măriei aspru rece nume ?


Sau este claustrul cernit, ce cheamă
Cu-a lui icoane sînte-ngălbenite,
Cu clopotu-i vestind a morții dramă ?


Sau este chipul blînd unei iubite,
Ce, dulce, pură, și frumoasă,
Să-mi facă zile albe,-ore-aurite ?


O văd adesa steauă radioasă
`N-oglinda sufetului meu - o zeie -
Ș-a ei privire- asupra mea se lasă :


De înger suflet, chipul de femeie ;
În visul vieții ei ea sfînt surîde
Și mă-namor de-oricare-a ei idee,


Cînd lumea-amar de visu-acesta rîde :
Nu e femeia ce crezi tu, nebune,
Și chipul care inima-ți l-închide


Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spune
Unde e îngerul cu-aripi senine,
A sufletului meu scumpă minune ?


Ea n-a fost niciodată... doar în tine
De-a fost vrodată ea, de mult e moartă,
Astfel de chip o dată-n lume vine.


Dar de nu e, mîngîie-ți a ta soartă -
Crede : că ea deodată cu-a ta fire
Trecut-a-n lume-a ceriurilor poartă,


Dar înainte de-a-i-ntîlni privirea,
Ea a murit și-a ei ființă bună
E colb în lume, umbra în gîndire !


De-aceea-n înstelate nopți cu lună,
Pasu-ți îndreaptă, cată cimitirul
Și un mormînt ți-alege, ți-ncunună,


Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul
Al vorbelor iubirei tu îl varsă
Pe-acel mormînt ce-l înverzește pirul


Șizi : Dormi dusă, inima mea arsă.