Poezia Strofe De-a Lungul Anilor de Lucian Blaga

STROFE DE-A LUNGUL ANILOR


Cînd prin oraș calci lin pe străzi
sămînța ulmilor, și-n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers ?



Cînd mușchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
și glasul picurat ți-ascult -
mai e nevoie de-un izvor ?



Cînd în bătaia vîntului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pămîntului
mai e nevoie de vreun spin ?



Cînd între lipsă și prisos
ne bucurăm de cîte sînt
și cîntă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvînt ?




Cînd îți ghicesc arzîndul lut
cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte pînă-n sud
mai e nevoie de statui ?




Cînd hoinărind, alăturea,
noi mînă-n mînă ne găsim
cu ochii aceeași stea -
mai e nevoie de destin ?



Cînd împlinirile ne cad
subt galaxia ca de fum
și prin miresmele de brad -
mai e nevoie de vreun drum ?




De-ar fi să dăinuiesc nespus
în găndul tău, pămînt ce sînt,
din răsărituri la apus
mai e nevoie de-un mormînt ?