Poezia Tusculum de Lucian Blaga



TUSCULUM


Ard lumini ca sorii tineri
prin iernatic Tusculum.
Amintirile de vineri
mă-nsoțesc încă pe drum.



Palma se făcuse cupă
jar-viață cuprizînd.
Mă trezesc acum și după
arderea de-atunci spunînd :


Albă tu, zăpadă pură,
cine ți-a dat inima
să-mi fii viscol de căldură,
albă tu, fierbinte nea ?



Și declinuri - triste vinuri -
le dau albelor uitări.
Amintirile de inuri
cîntă-n mine și sub zări.



Pier lumini și piere laur.
cade frunte, cade drum.
Amintirile de aur -
numai ele ard sub scrum.


Postare

  ANPC Termeni și Condiții