Poezia Cortul Singurătății de magda Isanos

CORTUL SINGURĂTĂȚII



În pădure mi-am așezat
cortul singurătății și-am ascultat
cîntînd urieșii culmi -
stejarii și ulmii.




Acolo veneau pînă jos
poalele cerului răcoros.
Și-n nemișcare stînd și-n rugăciune,
munții așteptau o minune,




care să-i ridice-n picioare
și să-i poarte înapoi spre mare,
să-i facă iar nisipuri de-nceput de viață
pentru moluști și soiuri de pești -
într-o marină, caldă dimineață,
cu arbori de mărgean la ferești.





Așa visau munții. Dar nu mai știu.
În cortul singurătății mele se făcuse tîrziu.
Trebuia să mor. Mi-am pus mînile
pavăză-n dreptul feței, să nu văd zînile
cum veneau să-mi ia trupul pentru temeliile
pădurilor de stejar. Toate stihiile
zburau împrejurul lor ;
mă temeam, mă temeam să mor.





Însă ele-mi spuneau : - Ai să fii
Într-o sută și-o mie de lucruri vii !
- În flori aș vrea, murmuram.
- Ai să fii, spuneau zînele. - N-am
să uit cîntecele, ș-am să orbesc ?
- Scutură-te, pom pămîntesc !
au strigat zînele și stihiile cu putere,
și m-am prăvălit deodată-n tăcere
și-ntunecime...


Cu mine mai erau o mulțime...

Fabula Calul Și Măgarul de La Fontaine

CALUL ȘI MĂGARUL

În lumea asta, se cuvine
să te ajuți cu orișicine.
Murind vecinul tău de lîngă casă,
pe tine toate grijile le lasă.
Te-ai îndura să spui că nici nu-ți pasă?...

Pornise un Măgar înspre cetate
încărcat cu mari poveri în spate.
-,,N-ar fi greu să-mi duci pân' la oraș
dac-ai vrea o parte din samar !"
I-a rugat pe murgul boiernaș.
Însă el nici n-a răspuns măcar.
Când era la calea jumătate,
bietul animal, răpus,
a murit de-atâta greutate,
trebuind să poarte Calul toate
și o piele de măgar în plus...

Fabula Leul Bolnav Și Vulpea La Fontane

LEUL BOLNAV ȘI VULPEA

Din codri-n marginea răstoacelor,
În numele Măriei Sale,
slăvitul Rege-al Dobitoacelor,
În peșteră, bolnáv de șale,
răsună strigătul ceasurilor,
să se trimită ambasadă,
din toate gințile supușilor,
tot soli de seamă, ca să-L vadă.
Le jură Vodă pe luceferi
că deputații-s garantați,
de gheare și de colți cruțați
și toți se vor întoarce teferi.
Înfăptuind pe loc porunca,
pornesc soliile să vină,
din orice spiță de jivină.
Răsună văile și lunca !
Doar Vulpea, mult mai șmecheră,
grăi cu ochii la omăt :
-,,Atâția pași spre peșteră
și nici o urmă îndărăt !
O fi cuvântul regelui zălog
și-i cinste pe soliile alese ;
dar văd cum intră crainicii-n bârlog
și nu văd  măcar unul care iese !"

Poezia Copilul Meu, Să Nu Mă Cauți de Magda Isanos

COPILUL MEU, SĂ NU MĂ CAUȚI

Copilul meu, să nu mă cauți. Toate
îți vor vorbi de mine cu dreptate.
După ce n-am să mai fiu,
să nu spui : ,,Pentru mama-i tîrziu''.

Să știi c-am să rîd în flori
și c-am să-nconjur de multe ori
cu nouri și cu ploaie ogrăzile
unde mi-am petrecu amiezile.

Dacă suferi, să mă chemi serile,
și-am să vin lîngă inima ta,
de-ar trebui să străbat zările
și marea cu aripa mea.

Să nu te temi de fața mea schimbată.
Să nu spui : ,,Mama n-a fost niciodată !''
Ai să-mi cunoști glasul poveștilor
în arborii din fața fereștilor.

Din multe semne-ai să-nțelegi că-s eu,
cînd am să vin lîngă patul tău
și-am să fac aerul răcoros,
scoborînd toate stelele jos.

Ai să cunoști că-i mama după pace
și după felu-n care totul tace -
durerea și grija de mîine -