www.Zapaciti.ro

  CRĂIASA DIN POVEŞTI Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe cîmpie ; S-adun flori în şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lîngă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dîndu-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvînt al sfintei Miercuri ;   Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De un cuvînt al sfintei Vineri. Ea se uită... Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună.

                                                      MELANCOLIE Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie Şi în mormînt albastru şi-n pînze argintie, În mausoleu-ţi mîndru, al cerurilor arc, Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc ! Bogată în întideri stă lume-n promoroacă, Ce sate şi cîmpie c-un luciu văl îmbracă ; Văzduhul scînteiază şi ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar. Şi ţintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se aşează, Clopotniţa trosneşte, în stîlpi izbeşte toaca, Şi străveziul demon prin aer cînd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimţii-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un ...

             Noaptea... Noaptea potolit şi vînăt arde focul în cămin ; Dintru-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc, Pîn‘ ce mintea îmi adoarme, pîn‘ ce genele-mi clipesc ; Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surîzîndă, Albă ca zăpada ierni, dulce ca o zi de vară ; Pe genuchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară Gîtul...iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălinda. Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate, Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci ; Ş-apoi ca din vis trezită, cu mănuţe albe,dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte. Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită Şi gîndind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc Şi surîzi, cum rîde visul într-o inimă-ndrăgită. O ! desmiardă, pîn‘ ce fruntea-mi este netedă şi lină, O ! desmiardă, pîn-eşti...

FLUIERUL                                   În poiana verde am găsit un fluier Şi i-am zis în treacăt: ,,fluier perdut, Ai avut o dată mult maestru şuier Care uimea, ş-acum eşti tăcut.                                   Astfel şi poetul viu în tinereţă Gingaş, cu iubire, dulce a cântat, Dar i-a plecat fruntea tristă batrâneţă Şi i s-a stins glasul ş-a rămas uitat."                                   Fluierul răspunde: ,,Frate, frăţioare, A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins, Dar a noastră soartă e mulţămi...

   ŢARA                                                           Din umbra deasă-a norului Întins pe ţări străine Cu aripele dorului Voios revin la tine,                                                          O! cuib al fericirilor, O! ţară luminoasă, Comoară-n nălucirilor, Gradina mea frumoasă!                    Ş-avîntul tinereţ...