www.Zapaciti.ro

O, DULCE ÎNGER BLÎND... O,dulce înger blînd, Cu ochii uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd ? Părea că te-am uitat, Că n-oi , mai auzi Că-mi amintești vo zi Din viața mea de sat ! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblăm disculți Și tu steteai s-asculți Duioasele-mi povești ? Spuneam cum au îmblat Frumosul fecior de crai În lume nouă ai Iubita de-au aflat ! Ca si cînd te-ai mira, Tu ochii mari făceai, Deși mă pricepeai C-o spun în pilda ta ; Ș-apoi cînd te rugam Să-mi spui de mă iubești Prindeai ca să șoptești Cu buzele abia ! Și-mi răspundeai cu dor : ,,Tu nu mă vei căuta, În veci rămîn a ta Căci drag îmi ești de mor..." Uitași al tău cuvînt : Nu m-ai chemat să viu Alăturea-n sicriu, La stînga ta-n mormînt ! Dar azi, cînd se părea Că-n veci eu te-am uitat, Tu iar te-ai arătat Ca-n tinerețea mea ; Suflarea ta ușor Suflarea ta ușoară Zburat-au răcorind Și reîntinerind Întîiul meu amor. Mai tare să-mi vorbești : - De mine ce te temi ? - S-aud cum lin mă chemi Acolo ...

PIERDUTĂ PENTRU MINE ZÎMBIND               PRIN LUME TRECI ! Pierdută pentru mine, zîmbind prin lume treci Și eu să-mi știu osînda... să te iubesc în veci, În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-a genelor mișcare nădejdea să mi-o prind, Zîmbirea gurei crude să-mi fie al meu crez - Purtînd în suflet moarte, tu vesel să mă vezi. Fii binecuvîntată și fericită tu, Copil cu păr de aur, ce mintea mi-o pierdu. Veninu-amărăciunei și anii-mi pustiiți În cumpănă ușori-s pe lîngă-al tău capriț ; Și-n a mea socotință mă simt atît de mic - Tu ești odorul lumii și eu mă simt nimic. Da, da... numai natura dreptate are-n veci, Copil cu gura caldă, cu mici picioare reci, Căci ea-n înțelepciune-i crează-astfel de chip Pe lîngă care toate sunt pleavă și nisip. Ironic pare-a zice : nemernici rîmători, Visat-ați vreodată asemenea comori ? Pe tine-apoi te-arată în dreapta ei mîndrie : Turbînd de-mpătimire, murind de gelozie, Te văd cum ...

PARALIZIE În miez de fier și-n trup închis aud cum se rotesc tăceri de mîine așternut pe ieri, de somn arhàic, fără vis. Un cer de gură înstelat îmi linge sufletul, domol, din si bemol spre la bemol, cu raze negre și scuipat. Se ruginește bezna-n cer ; n-am limbă, n-am, nu pot să-njur, mi-e somnul greu și port în jur doar fier și fier și fier și fier.                                                                          Marți 20 Iunie 1955

SUB CARUL MARE S-au coborît doi corbi de sus în pletele tîlharului răpus și-au amuțit acolo nemișcați la fel în pene, ca doi frați. Și-i curgă trunchiul înnapoi amestecat cu ierburi și cu ploi spre-afundul cald al viermilor de lut ascuns amarnic și zbătut S-au coborît încet doi corbi ca văzul de înnegriți și orbi Prea des în aripile lor, surori, sburase cer plouat cu nori                                                                       Duminică 22 Mai 1955 Ploiești

MĂRTURIE Arșița tălpilor nu ni se mai scurge în trotuar, căci picioarele ni-s încălțate nu în pantofi, ci în cismar. Umerii nu mai șterg cu umbra trotuarul, căci nu-s îmbrăcați în haine, ci în croitor. Sar pumnii, pumnii își scuipă umbra pe ziduri, căci pumnii își scurg arșița printre degete. Zgîiți-vă, chiorilor, la noi ! Nu-i așa că sîntem chipeși ? !                                                                                         Iunie 1955 București