www.Zapaciti.ro

CÎINELE ÎN MIJLOACELE DE TRANSPORT ÎN COMUN În general urcarea și călătoria cîinilor în aceste mijloace de transport sînt admise legal, ele însă sînt soluționate diferit de la caz la caz. Bunăoară în autobuz, troleibuz, tramvai se permite accesul pentru cîinii utilitari ( aparținînd Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne ), cîinii de vînătoare ( care fac parte din A.V.P.S. ), precum celor înscriși la Asociația chinologică și prevăzuți cu medalionuldistinctiv. Deși cîinilor agresivi li se va pune obligatoriu botniță este bine să ne luăm și pentru cei așa-ziși calmi cîteva măsuri de prevedere și anume să evităm vehiculele aglomerate, să alegem locurile cele mai ferite ( pentru cîinii de talie mică se poate procura o sacoșă în care să asigurăm aerisirea ), la coborîre să fim noi primii și nu cîinele pentru a nu ne trezi trași brusc jos etc. Transportul cu trenul este reglementat de asemenea și adus la cunoștință publicului în broșura Mersul trenur...

DISPOZIȚII LEGALE REFERITOARE LA CÎINI Primele texte legale în care aflăm reglementări privind cîini sînt milenare și datează din timpul faraonilor egipteni. Împărații Chinei prevedeau și ei măsuri drastice împotriva celor ce vătămau cîinii palatelor imperiale. În Franța cunoscuta lege Gramont protejează cîinii de actele de cruzime ale terțiilor. Principalele texte legale în vigoare care se referă la cîini sînt: Decretul 71/1951 privind prevenirea turbării; Legea sanitar-veterinară 60/1974 și normele elaborate în vederea aplicării ei; Decizia 650/1969 a Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului București privind drepturile și obligațiile deținătorilor de animale; Hotărîrea 14/1975 a aceluiași organ privind sancționarea contravențiilor în parcuri și grădini publice. Ce prevăd aceste texte? Legea sanitar-veterinară 60/1974 este aplicată prin intermediul normelor și măsurilor sanitar-veterinare elaborate în baza ei. În partea a treia, privind măsuril...

CU CÎINELE LA PLIMBARE SAU VOIAJ Am mai amintit și cu alte prilejuri că orice cîine, indiferent de rasă sau vîrstă, are nevoie vitală de mișcare, ceea ce în condițiile traiului în orașe și mai ales la bloc devine adeseori o problemă. Durata acestor plimbări este desigur în funcție de talia și vîrsta animalului, dar un minimum de 2 ore, eșalonate în 2 - 3 ieșiri constituie strictul necesar. Sub 30 minute este cu totul insuficient și cei ce nu reușesc să-și facă timp liber decît pentru asemenea ,,plimbări” mai bine să se mărginească la adminrarea cîinelui vecinului. Este de dorit ca pe parcursul acestei plimbări, care în oraș se face numai în lesă, să se găsească un loc viran sau un teren neamenajat unde cîinele să poată fi lăsat liber, fără lesă, pentru a zburda absolut liber cîtva timp. Dacă el nu a fost educat însă să rămînă tot timpul sub ochiul stăpînului - respectiv să nu se îndepărteze niciodată la o distantă necontrolată - sau dacă nu a învățat să vină ime...

CÎINELE ÎN MARILE AGLOMERĂRI URBANE Viața cîinelui în marile orașe îmbracă atîtea aspecte, încît nu este de mirare că unele au rămas nerezolvate sau chiar sînt ignorate cu totul atît de organele în drept, cît și de oameni în general. Felul său de viață în condiții de bloc, cum, cît și unde poate fi plimbat, cum se descurcă în circulația intensă sau în deplasările mai lungi, în afara orașului, unde i se pot acorda îngrijirile medicale necesare, iată numai cîteva din problemele care, dacă nu ar fi soluționate, ar exclude existența cîinilor în orașe. Mult mai dificilă este problema cîinelui lăsat să zacă aproape o zi întreagă singur în apartament. Cum suportă el aceste ore de nemișcare și de asteptare? Oare trebuie să ne mai supărăm pe el dacă rupe și roade tot ce-i cade sub ,,mînă”? Psihologii în comportamentul canin, consultați de stăpînii unor astfel de cîini stresați, le recomandă o soluție nu lipsită de humor, pe lîngă adevărul ei: să-și mai ia un cățel! Adevăr...

CÎINII ȘI COPIII Cîinii manifestă o extraordinară blîndețe și rădare cu cei mici. În familiile cu copii, cel mai plăcut prieten de joacă al acestora este cîinele; el le suportă o mulțime de năzbîtii, chiar mici răutății, iar atunci cînd se satură, în cel mai rău caz se duce și-și caută un loc de odihnă. Cel mai bine este ca un cîine să fie adus în familie după ce copilul a împlinit 3 - 4 ani, deoarece crește mult mai repede decît micuțul lui prieten. În plus, copilul va putea astfel mai ușor să desprindă cele cîteva reguli strict necesare de igienă - spălatul pe mîini după joacă, evitatul linsului pe obraz etc. - și de comportament, adică: să nu lovească cîinele, să nu-l tragă de urechi sau de coadă, să nu încerce să-i ia mîncarea, să nu-l trezească brusc din somn. Deși pare că se abandonează uneori în partide de joacă în care tachinările și hîrjoana constituie unica preocupare a celor doi, în subconștientul său, cîinele rămîne de o vigilență extremă, gata oricîn...