Poezia Partea Cea Mai Bună... de Alexandru Vlahuță

PARTEA CEA MAI BUNĂ...




Stînd la geam c-o floare-n mînă,
Cată-ntrebător spre mine :
,,Nu-i așa că-mi șade bine
Și c-ai vrea să-ți fiu stăpînă ?”



Eu pricep, îmi plec privirea
Cu sfială prefăcută :
,,Cuvîntarea ta cea mută
Mă învață ce-i iubirea.”



Ea la gura-și duce floarea,
Și-nchizînd din ochi, suspină :
Ș-a plecat Ispititoarea.



Ca un cîntec îmi răsună
Din departe amintirea...
Și atît ne-a fost iubirea.
Poate-i partea cea mai bună.