Poezia De-oi Adormi... (variantă) de Mihai Eminescu

DE-OI ADORMI
    (variantă)


DE-oi adormi curînd
În noaptea uitării,
Să mă duceți tăcînd
La marginea mării.


Nu voi sicriu  bogat,
Făclie și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.


Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Luceasc-un cer senin
Pe-adîncile ape,


Care-n dureri adînci
Se nalță la maluri,
S-ar atîrna de stînci
Cu brațe de valuri,


Se nalță, dar recad
Și murmură-ntr-una,
Cînd pe păduri de brad
Alunecă luna.


Și nime-n urma mea
Nu-mi plîngă la creștet,
Doar moartea glas să dea
Fruzișului veșted.


Să treacă lin prin vînt
Atotștiutoarea,
Deasupră-mi teiul sfînt
Să-și scuture floarea.


Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte,


Ce n-or ști că privesc
O lume de patemi,
Pe cînd liane cresc
Pe singurătate-mi.

Poezia De-oi Adormi... (variantă) de Mihai Eminescu

DE-OI ADORMI
    (variantă)


DE-oi adormi curînd
În noaptea uitării,
Să mă duceți tăcînd
La marginea mării.


Nu voi sicriu  bogat,
Făclie și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.


Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Luceasc-un cer senin
Pe-adîncile ape,


Care-n dureri adînci
Se nalță la maluri,
S-ar atîrna de stînci
Cu brațe de valuri,


Se nalță, dar recad
Și murmură-ntr-una,
Cînd pe păduri de brad
Alunecă luna.


Și nime-n urma mea
Nu-mi plîngă la creștet,
Doar moartea glas să dea
Fruzișului veșted.


Să treacă lin prin vînt
Atotștiutoarea,
Deasupră-mi teiul sfînt
Să-și scuture floarea.


Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte,


Ce n-or ști că privesc
O lume de patemi,
Pe cînd liane cresc
Pe singurătate-mi.

Poezia Mai Am Un Singur Dor de Mihai Eminescu

   MAI AM UN SINGUR DOR


Mai am un singur dor:
În liniștea serii
Să mă lăsați  să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.


Și nime-nurma mea
Nu-mi plîngă la dreștet ,
Doar toamna glas să dea
Frunzișului veșted.
Pe cînd cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Al serii rece vînt,
Deasupră-mi teiul sfînt
Să-și scuture creanga.


Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi,ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zîmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cînt...
Ci eu voi fi pămînt
În singurătate-mi.

Poezia Mai Am Un Singur Dor de Mihai Eminescu

   MAI AM UN SINGUR DOR


Mai am un singur dor:
În liniștea serii
Să mă lăsați  să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.


Și nime-nurma mea
Nu-mi plîngă la dreștet ,
Doar toamna glas să dea
Frunzișului veșted.
Pe cînd cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Al serii rece vînt,
Deasupră-mi teiul sfînt
Să-și scuture creanga.


Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi,ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zîmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cînt...
Ci eu voi fi pămînt
În singurătate-mi.