Poezia De-oi Adormi... (variantă) de Mihai Eminescu

DE-OI ADORMI
    (variantă)


DE-oi adormi curînd
În noaptea uitării,
Să mă duceți tăcînd
La marginea mării.


Nu voi sicriu  bogat,
Făclie și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.


Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Luceasc-un cer senin
Pe-adîncile ape,


Care-n dureri adînci
Se nalță la maluri,
S-ar atîrna de stînci
Cu brațe de valuri,


Se nalță, dar recad
Și murmură-ntr-una,
Cînd pe păduri de brad
Alunecă luna.


Și nime-n urma mea
Nu-mi plîngă la creștet,
Doar moartea glas să dea
Fruzișului veșted.


Să treacă lin prin vînt
Atotștiutoarea,
Deasupră-mi teiul sfînt
Să-și scuture floarea.


Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte,


Ce n-or ști că privesc
O lume de patemi,
Pe cînd liane cresc
Pe singurătate-mi.