Poezia Criticilor Mei de Mihai Eminescu

CRITICILOR MEI


Multe flori sunt,dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.


E ușor a scris versuri
Cînd nimic nu ai a spune,
Înșirînd cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.


Dar cînd inima-ți frămîntă
Doruri vii și patimi multe,
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,


Ca și flori în poarta vieții
Bat la porțile gîndirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veștmintele vorbirii.


Pentru-a tale propii patimi,
Pentru propria-ți viață,
Unde ai judecatorii,
Nendurații ochii de gheață?


Ah! atuncea ți se pare
Că pe cap îți cade cerul:
Unde vei găsi cuvîntul
Ce exprimă adevărul?


Critici voi, cu flor deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie versuri
Cînd nimic nu ai de spus.