CÎND AMINTIRILE...
Cînd amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Și azi aceleași stele,
Ce-au luminat atît de des
Înduioșării mele.
Și peste arbori răsfirați
Răsare blînda lună,
Ce ne găsea îmbrățișați
Șoptindu-ne-mpreună
A noastre inimi își jurau
Credință pe toți vecii,
Cînd pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atîta dor
În noapte să se stîngă,
Cînd valurile de izvor
N-au încetat să plîngă,
Cînd luna trece prin stejari
Urmînd mereu în cale-și,
Cînd ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci și galeși
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...