Poezia Cânticul Margaritei de Vasile Alecsandri

                                      
CÂNTICUL  MARGARITEI

                    
Auzit-ai, frate, de un plai frumos
Care-n veci răsună de cântări iubite?
Unde se-mpreună cerul luminos
Cu albastrul mărei cei nemărginite?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale braţe de-mă,dragul meu!


Unde vântul serii, blând ca un suspin,
Leagănă-n tăcere dalbe flori de aur?
Unde pe-ale rodii salbe de rubin
Flutură verdeaţa frunzelor de laur?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!


Auzit-ai, frate, de acel Bosfor,
Ce din valuri iese şi s-atuncă-n valuri?
Care oglindează ca prin vis uşor
Tainice saraiuri şi-nverzite maluri?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!


Unde calătorul, vesel îngânat,
Doarme-n leagănarea lungelor caice,
Și în alt- lume tainic deșteptat,
Vede împlinirea viselor ferice?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale brațe, du-mă, dragul meu!


Auzit-ai frate, de-un plai îngeresc,
Unde înfloreşte scumpa nălucire?
Unde a iubirei dar dumnezeiesc
Ca cerescul suflet are nemurire?
Acolo-mi e dorul,acolo mă vreu;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!


Dar ce zic?Ah!unde este plai
Mai frumos, mai vesel, mai bun de iubire
Decât ţara noastră, acest dulce rai
Plin de încântare, plin de fericire?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Lasă-mă aice să mor, dragul meu!