Poezia Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu

                     ODĂ
         (ÎN METRU ANTIC)


Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;
Pururi tînăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei nălțam visători la steaua
Sigurătății.


Cînd deodată tu răsăriși în cale-mi
Suferință tu, dureros  de dulce...
Pîn-în fund băui voluptatea morții
Nendurătoare.


Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.


De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?