Poezia Iar Cînd Voi Fi Pămînt (variantă) de Mihai Eminescu

IAR CÎND VOI FI PĂMÎNT
               (variantă)


Iar cînd voi fi pămînt,
În liniștea serii,
Săpați-mi un mormînt
La marginea mării.


Nu voi sicriu și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din veștede ramuri.


Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adîncile ape.


S-aud cum blînde cad
Izvoarele-ntr-una,
Pe vîrfuri lungi de brad
Alunece luna.


S-aud pe valuri vînt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfînt
Să-și scuture creanga.


Și cum n-oi suferi
De-atuncea nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.


Și cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cîntarea de bucium!


Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frămînta
Eternele valuri


Și nime-n urma mea
Nu-mi plîngă la creștet,
Ci codrul vînt să dea
Frunzișului veșted.


Luceferii de foc
Priviri -vor din cetini
Mormînt făr` de noroc
Și fără prieteni