Poezia Deșteptarea României de Vasile Alecsandri

DEȘTEPTAREA  ROMÂNIEI
                  1848


Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalţă pân' la ceruri din a lumei deşteptare,
                  Ca o lungă salutare
                  Cătr-un falnic viitor?


Nu simţiţi  inima voastră că tresare şi se bate?
Nu simţiți în peptul vostru un dor sfânt și românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
                Ce pătrunde si răzbate
                Orice suflet omenesc?


Iată ! lumea se deşteaptă din adânca-i letergie!
Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit
Ah!treziţi-vă ca dânsa, fratii mei de Românie!
                 Sculaţi toţi cu bărbăţie,
                 Ziua vieţei a sosit!


Libertatea-n faţa lumei a aprins un mândru soare,
Ş-acum neamurile toate cătră dânsul aţintesc
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
                 Se cerc vesel ca să zboare
                 Cătră soarele ceresc!


Numai tu, popor român, să zaci vecinic în orbire?
Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numa tu să nu iei parte la obşteasca înfraţire,
                  La obşteasca fericire,
                  La obştescu viitor?


Până când să creadă lumea, o!copii de României!
C-orice dor de libertate a perit,s-a stins din voi?
Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie
                  Și la caru-i de trufie
                  Să ne-njuge ea pe noi?


Până când în ţara noastră tot străinul sa domnească?
Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?
La arme, viteji, la arme ! faceţi lumea sa priviască
                  Pe câmpia românescă
                  Cete mândre de români!


Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică măndrie
                  Şi de-acum pe vecinicie
                  Cu toţi mânile vă daţi!


Hai,copii de-acelasi sânge! hai cu toţi într-o unire
Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas,romani ! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire,
                 Pentru-a mamei desrobire
                 Viaţa noastră să jertfim!


Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea renviind,
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
                Pentu Patria sa moare,
                Nemurire moştenind.