Poezia Oaspeţii Primăverii de Vasile Alecsandri

OASPEŢII  PRIMĂVERII


În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.



El vine, se înalță, în cercuri line zboară
Și, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară ;
Iar copilașii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i și-i zic: ,,Bine-ai sosit!"



În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Și pe deasupra bălții nagâtii se-nvârtesc.



Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeață!
În lume-i veselie, amor, sperare, viață,
Și cerul si pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite și vesele cântări!