CARE-O FI ÎN LUME...
-Care-o fi în lume și al meu amor?
Sufletul întreabă inima cu dor.
Va fi mănăstirea cu zidiri cernite,
Cu icoane sînte și îngălbenite,
Va fi vitezia cu coif de aramă
L-ale cărei flamuri patria te cheamă,
Ori va fi o dulce inimă de înger
Să mîngîie blîndă ale mele plîngeri?
L-am cătat în lume.Unde o să fie
Îngerul cu rîsul de-albă veselie?
Unde o să-l caut, mare Dumnezeu...
Poate-i vo fantasm-a sufletului meu?
Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu
Îmi arat-adesea dulce chipul său,
Căci oglinda-i rece îmi arat-o zeie
Cu sufletul de înger, cu chip de femeie,
Dulce și iubită, sîntă și frumoasă,
Vergină curată, steauă radioasă,
Și să mă iubească, s-o iubesc și eu,
Să-i închin viața sufletului meu.
Dar ce rîde lumea? Ce rîde și suspină?
- Femeia nu estye ce crezi tu, nebune.
Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern
Și inima-i este blestemul etern,
Buza ei e dulce, însă-i de venin,
Ochiu-i te omoară, cînd e mai senin.
Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere,
Haina strălucită pusă pe durere.
Dar dacă e astfel, unde-i a mea zînă
Cu chipul de înger muiat în lumină ?
- N-a fost niciodată. De-a fost vre odată,
Atunci în mormîntul cel aripi senine,
De n-a fost - imagină-ți singur în tine
Un înger din ceruri cu aripi senine,
Pe care deodată cu sufletul tău
Pe lume-l trimise se sus Dumnezeu
Și care-nainte de-a-l întîlni tu.
În sufletul morții ființa-și pierdu.
Și cîntă pe-ăst înger de dulce amor
Și plînge-l cu jale și plînge-l cu dor ;
Din sufletu-ți rece tu fă o grădină
Cu rîuri de cînturi, cu flori de lumină ;
Colo-n cimitirul cu cruci risipite
Te primbl- adese cu gînduri uimite ;
Alege-ți o cruce, alege-un mormînt
Și zi : Aici doarme amorul meu sînt ;
Și cîntă la capu-i și cîntă mereu :
Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...