Poezia La Gura Sobei de Vasile Alecsandri

       LA GURA SOBEI



Așezat la gura sobei noaptea pe când viscolește
Privesc focul, scump tovarăs, care vesel pâlpâiește,
Și prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveștilor minuni.



Iată-o pasere măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte carii trec pe punți de aur;
Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripați
Care- ascund în mari palaturi mândre fete de-mpărați.




Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
Aducând pe lume albă feți-frumoși cu falnic nume;
Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai...
Nu departe stă Pepelea, tupilat în flori de mai.



Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncânta
E Ileana Cosânzeana! în cosiță floare-i cântă.
Pană-n ziuă stau pe ganduri si la ea privesc uimit.
Ca-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!