Poezia Mai Am Un Singur Dor de Mihai Eminescu

   MAI AM UN SINGUR DOR


Mai am un singur dor:
În liniștea serii
Să mă lăsați  să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.


Și nime-nurma mea
Nu-mi plîngă la dreștet ,
Doar toamna glas să dea
Frunzișului veșted.
Pe cînd cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Al serii rece vînt,
Deasupră-mi teiul sfînt
Să-și scuture creanga.


Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi,ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zîmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cînt...
Ci eu voi fi pămînt
În singurătate-mi.