Poezia Veneția de Mihai Eminescu

            VENEȚIA


S-a stins viața falnicei Veneția,
N-auzi cîntări, nu vezi lumini de balauri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind păreții.


Okeanos se plînge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tinereții,
Miresei dulci i-ar da suflarea vieții,
Izbește-n ziduri vechi, sunînd din valuri.


Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.
Preot rămas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul nopții bate.


Cu glas adînc, cu graiul de Sibile,
Rotește lin în clipe cadențate:
,,Nu-nvie morții - e-n zadar, copile!”