Poezia Cînd Privești Oglinda Mărei de Mihai Eminescu

CÎND PRIVEȘTI OGLINDA MĂREI


Cînd privești oglinda mărei,
           Vezi în ea
Țărmuri verzui și cerul sărei.
           Nor și stea.
Unda-n plesnetul ei geme
           Și Eol
Sună-n papura ce freme
          Barcarol,



Un minut dacă te-ai pierde,
         Tu, măcar,
Sub noianul mării verde
         Și amar,
Colo-n umeda-i pustie,
         Ca-n sicriu,
Te-ai simți pe vecinicie
         Mort de viu.


Vezi pe buza mea pălită
         Un surîs,
Vezi pe fruntea-mi liniștită
         Dulce vis,
Și al luncei vînt de vară
        Călduros
Cîntă-n lira mea amară
        Lănguros.


De-ai pătrunde c-o privire
        Al meu sîn,
Să vezi mare-i de mîhnire
        Și venin,
Ai cunoaște-atuncea bine
        Traiul meu :
Suflet mort, zîmbiri senine -
        Iată eu.

Poezia Cînd Privești Oglinda Mărei de Mihai Eminescu

CÎND PRIVEȘTI OGLINDA MĂREI


Cînd privești oglinda mărei,
           Vezi în ea
Țărmuri verzui și cerul sărei.
           Nor și stea.
Unda-n plesnetul ei geme
           Și Eol
Sună-n papura ce freme
          Barcarol,



Un minut dacă te-ai pierde,
         Tu, măcar,
Sub noianul mării verde
         Și amar,
Colo-n umeda-i pustie,
         Ca-n sicriu,
Te-ai simți pe vecinicie
         Mort de viu.


Vezi pe buza mea pălită
         Un surîs,
Vezi pe fruntea-mi liniștită
         Dulce vis,
Și al luncei vînt de vară
        Călduros
Cîntă-n lira mea amară
        Lănguros.


De-ai pătrunde c-o privire
        Al meu sîn,
Să vezi mare-i de mîhnire
        Și venin,
Ai cunoaște-atuncea bine
        Traiul meu :
Suflet mort, zîmbiri senine -
        Iată eu.

Poezia Cînd Marea... de Mihai Eminescu

     CÎND MAREA...

Cînd marea turbează de valuri împinsă
Și-și scutură coama de spume și vînt,
Cînd nori-alung ziua din lumea cea plînsă,
         Cînd tunete cînt ;


Atunci printre nouri, prin vînt și prin unde
O rază de aur se toarce ușor
Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
        Prin vînt și prin nor.



Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
       Und' razele pier ?



 În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sînu-i de-amar,
Lucește o steauă în piatră schimbată,
          În mărgăritar.




E-amantul a stelei ce palidă trece
Și-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
           În marea murea.

Poezia Cînd Marea... de Mihai Eminescu

     CÎND MAREA...

Cînd marea turbează de valuri împinsă
Și-și scutură coama de spume și vînt,
Cînd nori-alung ziua din lumea cea plînsă,
         Cînd tunete cînt ;


Atunci printre nouri, prin vînt și prin unde
O rază de aur se toarce ușor
Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
        Prin vînt și prin nor.



Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
       Und' razele pier ?



 În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sînu-i de-amar,
Lucește o steauă în piatră schimbată,
          În mărgăritar.




E-amantul a stelei ce palidă trece
Și-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
           În marea murea.