Poezia O, De Ai Ști Cum Șoapta Ta Divină de Mihai Eminescu

O, DE AI ȘTI CUM ȘOAPTA TA DIVINĂ


O, de ai ști cum șoapta ta divină
Deschide-al visurilor labirint,
Că ce văd eu în privirea-ți senină
N-a văzut nimeni, nimeni pe pămînt.
E-atît scris și-atît nu-i scris în sine,
Încît ar trebui un trai de sfînt
Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă,
Privirea ta cea dulce și aprinsă.



Și de-ar pricepe-o... știi tu ce ar zice
Acel fără de seamăn muritori ?
Ți-ar împleti cununi de aurite spice ?
Ghirlănzi de stele mestecate-n flori ?
Ar tremura de vorba ce i-ai zice,
S-ar bucura de-amor și iar de-amor ?...
Ce-ar zice el... o știu - și eu ți-o zic :
Privind în ochii-ți n-ar zice nimic


Căci ce-i de zis, văzîndu-t pe tine,
Ce e de zis la frumusețea ta !
Să-și smulgă părul cînd gîndește-n sine
Că nu-i pe lume față ca a ta,
Priviri c-a tale-albastre și senine,
Sîn ca al tău de alb - o caldă nea -
Umeri c-ai tăi de vergină zăpadă,
De aur bucle-așa frumos să șadă.


O, lasă-mă să mîngîi a ta frunte
Să plec pe sînu-ți capu-mi obosit.

Poezia Romancero Espanol de Mihai Eminescu

ROMANCERO ESPONOL




A. - De ce plîngi, o dona Diana,
De ce ochiu-ți lăcrimează ?
Nu ești sîntă și frumoasă
Ca o dramă spaniolă ?
Știi : Don Manuel, perfidul,
Inconstant, iubește-o altă,
Alta brună, dulce, pală,
Ca o noapte-a primăverei.
D. - Nu-i aceea ce mă doare,
De ce inima mi-e-amară,
Căci Don Manuel ș-acuma
E fidel ca totdeauna :
Dar aceea ce mă doare
Și-ochii mei îi fac să plîngă
Este că Negruzzi Iacob
M-a tradus în românește.
A. - Și de ce tu să te superi,
Ideal al lui Moretto,
Au în limba cea germană
N-au tradus ei comedia,
Ei, streinii ! Îns-Espana
Te adoră, o, Madona,
Cum mi te-a creat Moretto.
D. - Neci n-aș plînge, caro mio,
De ar fi traducțiune ;
Rea or bună, ea nu schimbă
Din valoarea mea internă.
Dar Negruzzi, mio caro,
El a scris o comedie,
Comedie-originală :
Viclenie și amor.
Acolo mă văd pe mine,Figurînd sub nume - Elena,
Iar pe Manuel, il caro,
Văd că mi-l numesc Costică.
Dară cum c-a imitat-o
Neci n-o spune, neci n-o scrie,
Ci pe mine mă silește
Să recit la versuri rele
Care sună ca drimbala
A ursarilor gitani.
A. - De-a făcut asta Negruzzi
Cu Madona lui Moretto,
Atunci ești nenorocită
Dona Diana, dona Diana !

Poezia La Quadrat de Mihai Eminescu

LA QUADRAT



Înger în patru colțuri, o stea cu barba lungă,
Cine-a știut vrodată că tot ce eu iubeam
E-un dramaturg puternic dar fără bani în pungă,
Un paralelogram ?



E-un om a cărui visuri la bere tot țintează,
Ce se consumă-n asuri și joacă la hazard,
Un om, dorința cărui e pe biliard să șază,
Să doarmă pe biliard.



Adeseori în noapte văd umbra lui fatală,
În mînă cu o halbă, în gură c-un cîrnat,
În buzunări cu chifle și subsuori o oală
Și rîde... pînă-i beat.




Visarea sa un șnițel, gîndirea sa o bere,
Să bea etern, acesta e visul său ciudat -
Și-odată auzi-vom că-n cruda sa durere
În bere s-a-necat.

Poezia Sala-i Mare, Strălucită de Mihai Eminescu

SALA-I MARE, STRĂLUCITĂ



Sala-i mare, strălucită,
Masa-i albă, oaspeți mulți,
Vorbe dulci să tot asculți -
Și lumina îndrăgită
De ochi lucii, de ochi mulți.



Icia unii stau alene
Și visează și gîndesc,
Colo alții chiuiesc,
Iar femei cu lunge gene
Rîd în taină și privesc.




Una face că nu vede
Și cu capul stă plecat,
Pe cînd ochii,-namorat,
A lor raze își repede
La streinul întristat.




La strein cu fruntea pală
Și cu părul ca de corb -
Buzele ei roșii sorb
Cînd în brațe și pe poală
Doarme dus amorul orb.