Poezia Sonet de Octavian Goga

SONET



Acum din nou îmi treci pe sub fereastră,
Tu, toamnă, tu, frumoasă cerșitoare,
Pe urma ta cîntări tînguitoare
Lin flutură-n întinderea albastră.




Durerea ta în zare călătoare
Atinge-n drum căsuța mea sihastră
Și-nfrigurate florile din glastră
Suspină-n zvonul frunzei care moare.










Rămîn, așa, pierdut în reverie,
Și, dus încet de luntrea amintirii,
Ascult duioasa morții psalmodie.




Ascult și simt că genele mi-s grele :
Pare că-n vasta îngropare-a firii
Aud și plînsu-ngropăciunii mele...

Poezia Singur de Octavian Goga

SINGUR



Pustietate arsă mi-e sufletul acuma,
Se plimbă rîsul morții și-mi strigă din țărînă,
Nici nu-mi mai vine-a crede c-abia-i o săptămînă
De cînd dormea cu mine și cîntecul și gluma.





De-atunci s-a stins în neguri puzderie de stele
Ș-un roi de vise albe ce-mi adumbrea păcatul,
Azi trupul mi se frînge în friguri, vinovatul,
Și bîntuie Samumui singurătății mele.




Vei mai veni vreodată, minune cătoare,
Să-mi lumineze-n noapte din ochiul tău o rază,
Să-mi schibi pustietatea din nou într-o oază,
Să-nvii pe beduinul ce blestemă și moare ?...

Poezia Coboară Toamna... de Octavian Goga

COBOARĂ TOAMNA...




Coboară toamna-ncet din slavă,
Năframa galbenă-i răsare
Și peste vîrfuri de dumbravă
Îi flutură departe-n zare.




Atît de jalnic game vîntul,
Cum s-a pornit acum să zboare,
Pare c-a prins în drum cuvîntul
Unei neveste care moare.




Pe urma lui un plîns se-mparte
Și-n taina codrului străbate,
Ca niște fluturi - soli de moarte -
S-alungă foile uscate.





Lumina soarele și-o frînge,
De somn pleoapele i-s grele,
În jur de patul alb își strînge,
Mai des, cernitele perdele.





Din geana lui abia o rază
Îmi mai alunecă pe frunte
Și tremurînd îmi luminează
Argintul firelor cărunte...

Poezia Singurătate de Octavian Goga

SINGURĂTATE




Singurătate, tainică grădină,
Cu freamăt lin, cu dulce adăpost,
Pribeagul suflet fără de hodină
De-atîta vreme-n țara ta n-a fost...





M-au alungat vîltoarele pe-afară
Și-n goana lor eu n-am avut răgaz
Să văd cum noaptea-n giulgiu-i mă-nfășoară
Și-mi scrie moartea umbre pe obraz...





Din vremi uitate mintea azi coboară
Și-ți cer umil acuma, cînd te-ascult :
Ori rîsul meu curat de-odinioară,
Ori lacrimile mele de demult...