Poezia Trecea Convoiul Mortuar de Octavian Goga

TRECEA CONVOIUL MORTUAR



Trecea azi pe la colț de stradă,
cu pasul cadențat și rar,
Cîntînd a morții serenadă,
Trecea convoiul mortuar.



În soarele de primăvară,
Ce-mpurpura un blînd apus,
Cîntarea asta funerară
Era de-o jale nespus.



În zvonul mulcom de tropare
Toți - robi eternului nimic -
Priveau cu-atîta-nduioșare
La văduva de după dric.




C-un văl cernit pe fața suptă
Plecîndu-și fruntea ei de var.
Părea o arătare ruptă
Dintr-o icoană c-un calvar.





Avea atîta gol subt gene,
Și-atîta sete de-adăpost,
Că plînsul sfintei Magdalene
Mai trist nu poate să fi fost.





Și, totuși, palida femeie
N-a smuls un strop din ochii mei,
Gîndeam la morții din tranșee,
Și n-am putut să-l plîng pe-al ei...

Poezia Trecea Convoiul Mortuar de Octavian Goga

TRECEA CONVOIUL MORTUAR



Trecea azi pe la colț de stradă,
cu pasul cadențat și rar,
Cîntînd a morții serenadă,
Trecea convoiul mortuar.



În soarele de primăvară,
Ce-mpurpura un blînd apus,
Cîntarea asta funerară
Era de-o jale nespus.



În zvonul mulcom de tropare
Toți - robi eternului nimic -
Priveau cu-atîta-nduioșare
La văduva de după dric.




C-un văl cernit pe fața suptă
Plecîndu-și fruntea ei de var.
Părea o arătare ruptă
Dintr-o icoană c-un calvar.





Avea atîta gol subt gene,
Și-atîta sete de-adăpost,
Că plînsul sfintei Magdalene
Mai trist nu poate să fi fost.





Și, totuși, palida femeie
N-a smuls un strop din ochii mei,
Gîndeam la morții din tranșee,
Și n-am putut să-l plîng pe-al ei...

Poezia Bobotează de Octavian Goga

BOBOTEAZĂ




Ieri un popă rumen mi-a venit în casă
( Lege nu-i pe lume să și-l vrea proroc ),
Și din căldărușe mi-a uitat pe masă
Un sfios și galben fir de busuioc...




Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,
Frate cu mușcată prinsă-ntre ferești,
Floare de la țară, floare cuvioasă,
Cum să-ți spun eu ție cît de drag îmi ești ?





Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,
Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,
Taina ce-nfioară noaptea bobotezii,
În întuneciumea bietului Ardeal...




Îmi răsar acuma cîntece uitate,
Și-ntr-o pribegie fără de noroc,
Eu te simt că tu ești singurul meu frate,
Rătăcit și galben fir de busuioc...




În străinul chiot care strig-afară,
Lîngă mine-alături mi te irosești,
Floare cuvioasă, floare de la țară,
Ce cătarăm, oare, noi la București ?...

Poezia Bobotează de Octavian Goga

BOBOTEAZĂ




Ieri un popă rumen mi-a venit în casă
( Lege nu-i pe lume să și-l vrea proroc ),
Și din căldărușe mi-a uitat pe masă
Un sfios și galben fir de busuioc...




Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,
Frate cu mușcată prinsă-ntre ferești,
Floare de la țară, floare cuvioasă,
Cum să-ți spun eu ție cît de drag îmi ești ?





Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,
Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,
Taina ce-nfioară noaptea bobotezii,
În întuneciumea bietului Ardeal...




Îmi răsar acuma cîntece uitate,
Și-ntr-o pribegie fără de noroc,
Eu te simt că tu ești singurul meu frate,
Rătăcit și galben fir de busuioc...




În străinul chiot care strig-afară,
Lîngă mine-alături mi te irosești,
Floare cuvioasă, floare de la țară,
Ce cătarăm, oare, noi la București ?...