Poezia Bobotează de Octavian Goga

BOBOTEAZĂ




Ieri un popă rumen mi-a venit în casă
( Lege nu-i pe lume să și-l vrea proroc ),
Și din căldărușe mi-a uitat pe masă
Un sfios și galben fir de busuioc...




Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,
Frate cu mușcată prinsă-ntre ferești,
Floare de la țară, floare cuvioasă,
Cum să-ți spun eu ție cît de drag îmi ești ?





Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,
Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,
Taina ce-nfioară noaptea bobotezii,
În întuneciumea bietului Ardeal...




Îmi răsar acuma cîntece uitate,
Și-ntr-o pribegie fără de noroc,
Eu te simt că tu ești singurul meu frate,
Rătăcit și galben fir de busuioc...




În străinul chiot care strig-afară,
Lîngă mine-alături mi te irosești,
Floare cuvioasă, floare de la țară,
Ce cătarăm, oare, noi la București ?...

Poezia Bobotează de Octavian Goga

BOBOTEAZĂ




Ieri un popă rumen mi-a venit în casă
( Lege nu-i pe lume să și-l vrea proroc ),
Și din căldărușe mi-a uitat pe masă
Un sfios și galben fir de busuioc...




Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,
Frate cu mușcată prinsă-ntre ferești,
Floare de la țară, floare cuvioasă,
Cum să-ți spun eu ție cît de drag îmi ești ?





Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,
Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,
Taina ce-nfioară noaptea bobotezii,
În întuneciumea bietului Ardeal...




Îmi răsar acuma cîntece uitate,
Și-ntr-o pribegie fără de noroc,
Eu te simt că tu ești singurul meu frate,
Rătăcit și galben fir de busuioc...




În străinul chiot care strig-afară,
Lîngă mine-alături mi te irosești,
Floare cuvioasă, floare de la țară,
Ce cătarăm, oare, noi la București ?...

Poezia Lupul de Octavian Goga

LUPUL



Te-am auzit cum hăuleai departe
Înfiorînd pădurea-nzăpezită,
Bătrîne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al cîmpurilor moarte.
Te-am auzit cum hăuleai departe.



Te-am auzit, și-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Și-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu ești tovarăș visurilor mele...




Tu, numai tu, neîmblînzită fiară
Ce-ți strigi pustiei patima flămîndă,
Și,-n prigonirea cîinilor la pîndă,
Îți plimbi prin codri ura solitară -
Tu înțelegi un suflet fără țară...

Poezia Lupul de Octavian Goga

LUPUL



Te-am auzit cum hăuleai departe
Înfiorînd pădurea-nzăpezită,
Bătrîne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al cîmpurilor moarte.
Te-am auzit cum hăuleai departe.



Te-am auzit, și-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Și-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu ești tovarăș visurilor mele...




Tu, numai tu, neîmblînzită fiară
Ce-ți strigi pustiei patima flămîndă,
Și,-n prigonirea cîinilor la pîndă,
Îți plimbi prin codri ura solitară -
Tu înțelegi un suflet fără țară...