Poezia Vita Nuova de Octavian Goga

VITA NUOVA



Te-am dărîmat, hotar de-odinioară,
Brîu împletit din lacrimi și din sînge,
Veriga ta de foc nu mă mai strînge
Și lanțul tău a  încetat să doară.



Trecutul însă tot se mai răsfrînge,
Ca un paiangen tainic mă-mpresoară
Și-n inima mea fulgere coboară
Din zilele ce mă-nvățau a plînge...




E în zadar ! Din munții vechi de ură
Eu nu mai simt nici o fărîmitură.
Pe veci în mine fiara a murit !...





Iar unde-a fost nenorocirea noastră,
Eu pretutindeni am cîte-o fereastră,
Ce stă deschisă larg spre infinit...

Poezia Vita Nuova de Octavian Goga

VITA NUOVA



Te-am dărîmat, hotar de-odinioară,
Brîu împletit din lacrimi și din sînge,
Veriga ta de foc nu mă mai strînge
Și lanțul tău a  încetat să doară.



Trecutul însă tot se mai răsfrînge,
Ca un paiangen tainic mă-mpresoară
Și-n inima mea fulgere coboară
Din zilele ce mă-nvățau a plînge...




E în zadar ! Din munții vechi de ură
Eu nu mai simt nici o fărîmitură.
Pe veci în mine fiara a murit !...





Iar unde-a fost nenorocirea noastră,
Eu pretutindeni am cîte-o fereastră,
Ce stă deschisă larg spre infinit...

Poezia Înviere de Octavian Goga

ÎNVIERE


A fost o lungă, jalnic-agonie,
Cu stingere de fiecare clipă,
Mi-a fîlfîit pierzarea din aripa
Peste întinsă nopții-mpărăție.




Drumeț înfrînt de-a patimii risipă,
Vîslaș bolnav, purtat de vijelie,
M-a doborît a valului mînie,
Gonind un vis ce nu mi se-nfiripă.




Erau să vie cioclii să mă-ngroape,
Cînd stînd închis în casa mortuară,
Tu te-ai ivit la patul meu, aproape.




Atunci, cu sfînta vieții frenezie,
M-am ridicat din morți a doua oară
Și mi-am făcut din moarte-o cununie.

Poezia Înviere de Octavian Goga

ÎNVIERE


A fost o lungă, jalnic-agonie,
Cu stingere de fiecare clipă,
Mi-a fîlfîit pierzarea din aripa
Peste întinsă nopții-mpărăție.




Drumeț înfrînt de-a patimii risipă,
Vîslaș bolnav, purtat de vijelie,
M-a doborît a valului mînie,
Gonind un vis ce nu mi se-nfiripă.




Erau să vie cioclii să mă-ngroape,
Cînd stînd închis în casa mortuară,
Tu te-ai ivit la patul meu, aproape.




Atunci, cu sfînta vieții frenezie,
M-am ridicat din morți a doua oară
Și mi-am făcut din moarte-o cununie.