Poezia Povești ( Noel ) de Aleksandr Puşkin

POVEȘTI ( NOEL )


Sus inima ! S-a-ntors
Despotul călător.
Se tînguie Crostos,
Și un întreg popor.
Pe pruncul sfînt Maria cu grijă-l potolește :
- ,,Nu plînge, dragul meu Isus,
Că vine buha, țarul rus''.
Și țarul glăsuiește :





- ,,Vă dau la toți de știre,
Și adevăr grăiesc,
Că mi-am făcut mundire
După tipar nemțesc.
Popor, fii vesel, iată, sînt gras și mulțumit :
Mă proslăviră prin gazete ;
Am dat promisiuni, banchete,
Și nu-s prea ostenit.




Dar asta nu e tot,
Vești bune vă aduc :
Pe Lavrov am să-l scot,
În locul lui Gorgoli voi pune rînduială,
Și drepturi toți vor căpăta
Prin mila mea imperială
Și bunăvoia mea.''




De bucurie-n pat
Strigînd copilul sare :
- ,,Să fie-adevărat ?
N-o fi o glumă oare ?''
Dar mama îl alintă din nou cu vorbe bune :
- ,,Închide-ți ochișorii iar
Și-ascultă ce frumos îți spune
Povești tătuca țar !''




În romînește de Al. Philippide

Poezia Povești ( Noel ) de Aleksandr Puşkin

POVEȘTI ( NOEL )


Sus inima ! S-a-ntors
Despotul călător.
Se tînguie Crostos,
Și un întreg popor.
Pe pruncul sfînt Maria cu grijă-l potolește :
- ,,Nu plînge, dragul meu Isus,
Că vine buha, țarul rus''.
Și țarul glăsuiește :





- ,,Vă dau la toți de știre,
Și adevăr grăiesc,
Că mi-am făcut mundire
După tipar nemțesc.
Popor, fii vesel, iată, sînt gras și mulțumit :
Mă proslăviră prin gazete ;
Am dat promisiuni, banchete,
Și nu-s prea ostenit.




Dar asta nu e tot,
Vești bune vă aduc :
Pe Lavrov am să-l scot,
În locul lui Gorgoli voi pune rînduială,
Și drepturi toți vor căpăta
Prin mila mea imperială
Și bunăvoia mea.''




De bucurie-n pat
Strigînd copilul sare :
- ,,Să fie-adevărat ?
N-o fi o glumă oare ?''
Dar mama îl alintă din nou cu vorbe bune :
- ,,Închide-ți ochișorii iar
Și-ascultă ce frumos îți spune
Povești tătuca țar !''




În romînește de Al. Philippide

Poezia Mitra Lui Grigore de Tudor Arghezi

MITRA LUI GRIGORE



Tiara grea pe frunte, de aur gros bătut,
S-a făurit frumoasă, acum vreo șapte veacuri,
Muncită, în robie, de meșter priceput
A-mpodobi tertipul cu gingășii și fleacuri.




Aci, cunoști călcîiul ciocanului, lovit
În bulgării de aur supuși silit strivirii
Și-ncovoiați de-o floare la locul potrivit,
Prinzînd înfățișarea, treptat, a-nchipuirii.




Aci, de subțiază metalul străveziu,
Și, fir plăpînd, ca firul de păr prin flori se coase ;
Tors ca din furci de aur și ajungînd mătase,
Pe nicovala neagră, se iscă nimbul viu.




Trei rînduri de zmaralde, ca dinții din gingie,
Rotunde, deopotrivă, jurîmprejur răsar,
Pe-alocuri întrerupte de-o piatră rubinie
Și de un bob mai mare de vechi mărgăritar.





Păstrată pentru Paști în cămin cu-ncuietoare,
Tiara stă-n părete, păzită de doi sfinți.
Albastru căptușelii pătat e de sudoare,
Pe creștetul, din vremuri, al foștilor Părinți.

Poezia Mitra Lui Grigore de Tudor Arghezi

MITRA LUI GRIGORE



Tiara grea pe frunte, de aur gros bătut,
S-a făurit frumoasă, acum vreo șapte veacuri,
Muncită, în robie, de meșter priceput
A-mpodobi tertipul cu gingășii și fleacuri.




Aci, cunoști călcîiul ciocanului, lovit
În bulgării de aur supuși silit strivirii
Și-ncovoiați de-o floare la locul potrivit,
Prinzînd înfățișarea, treptat, a-nchipuirii.




Aci, de subțiază metalul străveziu,
Și, fir plăpînd, ca firul de păr prin flori se coase ;
Tors ca din furci de aur și ajungînd mătase,
Pe nicovala neagră, se iscă nimbul viu.




Trei rînduri de zmaralde, ca dinții din gingie,
Rotunde, deopotrivă, jurîmprejur răsar,
Pe-alocuri întrerupte de-o piatră rubinie
Și de un bob mai mare de vechi mărgăritar.





Păstrată pentru Paști în cămin cu-ncuietoare,
Tiara stă-n părete, păzită de doi sfinți.
Albastru căptușelii pătat e de sudoare,
Pe creștetul, din vremuri, al foștilor Părinți.