Poezia Scrînciobul de Vasile Alecsandri

               SCRÎNCIOBUL


În scrînciobuldin culme se dau flăcăi și fete,
Copile, flori de aur, voinici cu negre plete.
„Iubito, zice unul, pe față-ngălbinești
Și ochii tăi în zare cu dor îi ațintești ?”


„O ! dar, privesc, iubite, colo în depărtare,
La cele dealuri nalte, la cea cîmpie mare,
Cum se-nvîrtesc de iute și cum se limpezesc,
Unind a lor verdeață albastrului ceresc !”


”Privirea ta, iubito, se-ndreaptă cătră soare?
„Dar ; urmăresc cu ochii cei vultri și cucoare
Cum se întrec cu norii, cum se-nvîrtesc în zbor
Sub cerul ce se-ntoarce rotiș deasupra lor.”


„În ochii tăi, iubito, o flacără s-aprinde ?”„
„Dar ; simt că aș meu suflet aripele-și întinde...
Eu zbor...ah ! zbor...”Deodată copila sare-n vînt
Și, vrînd la cer să zboare, ea cade în mormînt !

Poezia Scrînciobul de Vasile Alecsandri

               SCRÎNCIOBUL


În scrînciobuldin culme se dau flăcăi și fete,
Copile, flori de aur, voinici cu negre plete.
„Iubito, zice unul, pe față-ngălbinești
Și ochii tăi în zare cu dor îi ațintești ?”


„O ! dar, privesc, iubite, colo în depărtare,
La cele dealuri nalte, la cea cîmpie mare,
Cum se-nvîrtesc de iute și cum se limpezesc,
Unind a lor verdeață albastrului ceresc !”


”Privirea ta, iubito, se-ndreaptă cătră soare?
„Dar ; urmăresc cu ochii cei vultri și cucoare
Cum se întrec cu norii, cum se-nvîrtesc în zbor
Sub cerul ce se-ntoarce rotiș deasupra lor.”


„În ochii tăi, iubito, o flacără s-aprinde ?”„
„Dar ; simt că aș meu suflet aripele-și întinde...
Eu zbor...ah ! zbor...”Deodată copila sare-n vînt
Și, vrînd la cer să zboare, ea cade în mormînt !

Poezia Soarele, Vîntul Și Gerul de Vasile Alecsandri

         SOARELE , VÎNTUL ȘI  GERUL


Trei călători fantastici cutrieră pămîntul :
Soarele splendid, gerul îngrozitor și vîntul.


Unul dă viață, altul dă moarte, apărînd,
Al treile mîngîie cu aripa-i, zburînd.


Ei întîlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca vîntul de ușoară.


Și-i zic : „Copilă dragă, alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei !”


Romînca le răspunde cu-o veselă zîmbire :
„Sînt sprintenă ca vîntul, pe dînsu-l vreu de mire!”


„Cum ? eu, lumina lumei ! pe mine m-ai respins ?
Am să-mi răzbun la vară cu focul meu nestins.”


„Cum ? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine ?
Am să îngheț la iarnă și inima din tine.”


„Nu-mi pasă, mîndre soare, de focu-ți arzător
Cît mi-a sufla în față un vînt răcoritor.


Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o ! gerul de gheață,
Cît vîntu-n mezul iernii nu mi-a sufla în față.”

Poezia Soarele, Vîntul Și Gerul de Vasile Alecsandri

         SOARELE , VÎNTUL ȘI  GERUL


Trei călători fantastici cutrieră pămîntul :
Soarele splendid, gerul îngrozitor și vîntul.


Unul dă viață, altul dă moarte, apărînd,
Al treile mîngîie cu aripa-i, zburînd.


Ei întîlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca vîntul de ușoară.


Și-i zic : „Copilă dragă, alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei !”


Romînca le răspunde cu-o veselă zîmbire :
„Sînt sprintenă ca vîntul, pe dînsu-l vreu de mire!”


„Cum ? eu, lumina lumei ! pe mine m-ai respins ?
Am să-mi răzbun la vară cu focul meu nestins.”


„Cum ? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine ?
Am să îngheț la iarnă și inima din tine.”


„Nu-mi pasă, mîndre soare, de focu-ți arzător
Cît mi-a sufla în față un vînt răcoritor.


Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o ! gerul de gheață,
Cît vîntu-n mezul iernii nu mi-a sufla în față.”